Sunt pe planetă nopţi albe fastuoase care se urcă în tren (de preferinţă Orient Expres), undeva într-o gară din estul extrem și trecând peste meridiane și traverse, traverse și meridiane, coboară la capătul călătoriei în aclamaţiile mulţimilor. De exemplu sărbătoarea anului nou, începută la Kiribati sau pe una din insulele Japoniei al cărui cortegiu de focuri de artificii, efecte pirotehnice și lasere, aprind cerul oră după oră, până în celălalt capăt al drumului, dincolo de insula Samua,. Dar sunt și altfel de nopţi albe, când întreaga planetă rezonează în același timp, fără osebire de meridiane, de religii, de speranţe. E un timp al zeilor, trăit cu intensitate și el se proclamă mai ales când omenirea respiră prin plămânii jocurilor sportive. Olimpiade, Turnee Mondiale de Fotbal, sau Turneele de Mare Șlem ale tenisului. Cu siguranţă sunt evenimente şi de altă natură care strâng în jurul televizoarelor sute de milioane de oameni. Mi-aduc aminte primul pas pe lună, ce nebunie ce concentrare globală! Îmi pot închipui şi așteptarea exaltată cu ochii spre bolta cerească a omuleţilor verzi, veniţi sǎ ne salveze cu farfuriile lor zburătoare, înainte ca minţile înfierbântate ale unora sǎ declanșeze butonul roșu… O să-mi spuneţi că exagerez! Continuare link https://pasareacetii.blogspot.com/2020/01/australian-open-nopti-albe.html