M-am bucur la apariţia volumului de debut, Povestiri aproape fantastice al prietenului meu Nicolae Radu ca de propria-mi carte. Am rostit aceste cuvinte și în sala Centrului Cultural Pitești unde s-a semnat într-o lectură publică actul de intrare în literatură a acestui volum special. Însăși povestea de viaţă a autorului este aproape fantastică și despre ea vreau sǎ spun câteva cuvinte.
Tânăr fiind, abia terminase liceul, purta cu el ca pe o cartelă magnetică harul cu care îl dăruise îngerul. Paginile ziarelor și revistelor argeșene i se deschideau primitoare. Nume importante, cum cele ale lui Florin Mugur și Nicolae Velea îl ștampilaseră drept prozator de talent, motiv de oarece înfumurare şi noi prietenii îl mai luam uneori peste picior, temperându-l.
Era şi un poet recunoscut în oraş. Printre elevele de liceu versurile sale circulau concurând fotografiile fotbaliștilor. Și ce fotbaliști avea FC Argeș în deceniul de aur al clubului! Și cu ce liceence superbe venea el la cenaclul albaștrilor, umplându-ne de invidie! Cu fervoarea vârstei i se părea că i se cuvine totul și s-a înfruptat din ofertă angro, fără mofturi.
Pasiunea pentru literatură l-a înălţat și tot ea l-a dat de pământ, obligându-l sǎ traverseze mlaștina roșie a Golgotei. (Inspirată Magda Grigore în prefaţa cărţii de debut, plasându-l pe autor într-o specie care înflorește asemenea nufărului, își fixează mai întâi rădăcinile în mâlul din adâncuri și abia mai târziu frunzele și florile plutesc la suprafaţa apei.


https://pasareacetii.blogspot.com/2019/11/fotografii-miscate-nicolae-radu.html
M-am bucur la apariţia volumului de debut, Povestiri aproape fantastice al prietenului meu Nicolae Radu ca de propria-mi carte. Am rostit aceste cuvinte și în sala Centrului Cultural Pitești unde s-a semnat într-o lectură publică actul de intrare în literatură a acestui volum special. Însăși povestea de viaţă a autorului este aproape fantastică și despre ea vreau sǎ spun câteva cuvinte. Tânăr fiind, abia terminase liceul, purta cu el ca pe o cartelă magnetică harul cu care îl dăruise îngerul. Paginile ziarelor și revistelor argeșene i se deschideau primitoare. Nume importante, cum cele ale lui Florin Mugur și Nicolae Velea îl ștampilaseră drept prozator de talent, motiv de oarece înfumurare şi noi prietenii îl mai luam uneori peste picior, temperându-l. Era şi un poet recunoscut în oraş. Printre elevele de liceu versurile sale circulau concurând fotografiile fotbaliștilor. Și ce fotbaliști avea FC Argeș în deceniul de aur al clubului! Și cu ce liceence superbe venea el la cenaclul albaștrilor, umplându-ne de invidie! Cu fervoarea vârstei i se părea că i se cuvine totul și s-a înfruptat din ofertă angro, fără mofturi. Pasiunea pentru literatură l-a înălţat și tot ea l-a dat de pământ, obligându-l sǎ traverseze mlaștina roșie a Golgotei. (Inspirată Magda Grigore în prefaţa cărţii de debut, plasându-l pe autor într-o specie care înflorește asemenea nufărului, își fixează mai întâi rădăcinile în mâlul din adâncuri și abia mai târziu frunzele și florile plutesc la suprafaţa apei. https://pasareacetii.blogspot.com/2019/11/fotografii-miscate-nicolae-radu.html
PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
Fotografii mișcate. Nicolae Radu
JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA