Priveghi I se strecurase dracul sub piele, a plecat de lângă raclă, nu putea să mai stea fără să stoarcă lacrimă din ea… El continua să tacă, pământ de flori mărunţit între stele de ceară, nu mai era mult până-n zori. Muierile alea nebune de se dădeau în carusel în jurul lui , l-or fi avut toate?… O certară să plece să-şi adune puterile, Să sape în somn şi poate dă de izvor până nu apucă să-l ingroape... Oricum, înoit, cum stătea el pe spate îl simţeau pregătit pentru petrecerea burlacilor... Ar fi vrut ultima oară să-l atingă în voie, n-ar fi fost nevoie să ştie ea ce se dezmorţea sub linţoliu, sub privirea lor… Pe scară până-n dormitor, o ardeau hainele de doliu, parcă se elibera de un păcat... N-a putut să-l înşele toată viaţa. Dimineaţa, trupu-i stătut de femeie, desţelenit cu o lamă de fier, nivelat, covor întins, s-a risipit într-un nor precum calea lactee în cer... https://pasareacetii.blogspot.com/2019/09/priveghi.html