Dintre toate anotimpurile, toamna îmi amintește cel mai frumos despre schimbări și începuturi frumoase, despre copilăria desculță cu miresme de bunici și casă bătrânească, de grădină plină de culori și sunete. Toamna este culoarea nostalgiei, a amintirilor cu miresme de gutui proaspete din ferestre, a cerului brăzdat de păsări care își iau la revedere pictând cerul cu forme. Este anotimpul în care viața mi-a făcut cel mai frumos cadou. Pe fiica mea, Augusta. Era atât de mică și de fragilă, cu degețele mici, mici, cu ochi negri și adânci, dar calzi precum mierea răsăriturilor de toamnă. A umplut Universul cu viață, iar viața mea cu sens. Nu am cum să iubesc alt anotimp cu recunoștința și profunzimea cu care iubesc toamna. Toamna este iremediabilă și irevocabilă în inima mea…precum iubirea mea față de Puiuța mea. Când privesc frunzele fragile care dau să se desprindă, mă gândesc la experiențele frumoase și la drumurile pe care ea le va încerca și știu că toate vor fi frumoase asemeni unui zbor către un infinit de posibilități! Și mi-e bine în suflet. Și cald. Îmi este acasă! https://sandrinaramona.wordpress.com/2018/09/05/toamna-ca-o-stare/