Deci, cum vi se pare? Fericit sau mai puțin fericiți? Cum stăm defapt în realitate? Chiar dacă întrebarea asta ne-a fost pusă în copilărie de foarte multe ori, iar noi răspundeam știrbi și zâmbitori, cu seninătatea și firescul pe care numai un copil îl are că vrem să fim astronauți, piloți, polițiști, militari, doctorițe, învățătoare, am putea foarte bine să facem stop-cadru și să ne mai întrebăm o dată: Ce vrei să te faci când vei fi mare? (...) Ai culorile, ai șevaletul, ai pânza și ai modelul! Toate îți stau la îndemână să îți pictezi culorile propriei vieți! Fii tu însuți și înțelege că unicitatea este un privilegiu! Privilegiul de a trăi viața ta, prin prisma ta și a aduna toate experiențele posibile, de a ajunge acolo, pe vârf și a spune: DA! Ce călătorie frumoasă! În concluzie, cam despre asta ar fi vorba cu întrebarea asta, cu crescutul mare, cu viața! Este vorba despre a trăi cu tine însuți, fără a beneficia de manuale de utilizare! https://sandrinaramona.wordpress.com/2018/08/08/ce-vrei-sa-te-faci-cand-vei-fi-mare-fericit/