S-o lăsăm pe Simona Halep să-şi scrie cum ştie ea mai bine cu litere de iarbă paginile în Cartea Wimbledonului, şi să revenim la transhumanţa noastră de week-end cu imaginile luminoase pe care le-a păstorit Nikon-ul, departe de lumea dezlănţuită, în aerul curat al muntelui, pe minunata Vale pictată în verde, cu har şi mângâiată de apele Lotrului. Nu credeam la plecarea din Bucureşti consultâd prognoza vremii că vom apuca să descărcăm din remorcă motocicleta lui Puiu şi bicicletele. Ce-o fi, o fi! Cum se-aliniază planetele!… Nu m-am opus, nevoind să stric plăcerile nimănui din start, căci făcusem socotelile şi n-aveam unde să cărăm toate berile… S-a dovedit că mersul cu bicicleta pe drumul forestier e plin de mister şi are un farmec aparte, şi nu e nimic mai de folos să dai kilogramele jos la cântar… după grătar! Personal n-am folosit motocicleta şi nici cu bicicleta n-am pedalat prea departe, căci având ca scriitor, un laptop la purtător, m-am retras pe parcurs, auster în tăcerea mea, şi-am păzit berea din frigider, să nu vină vreun urs la ea!... https://pasareacetii.blogspot.com/2018/07/transhumanta-de-week-end.html