Despre oameni vreau să vorbesc. Şi dacă îmi imaginez Cutia de viteze în interior ca pe o casă, cea de-a doua noastră casă, proiectul ei nu a fost întreg de la început. Cu fiecare nivel adăugat s-a ridicat şi construcţia. Am spus nivel şi nu etaj conştient, pentru că şi noi cei care lucram într-însa am crescut odată cu ea învăţând unii de la alţii. Dacă stau să mă gândesc şi încerc să fiu cât se poate de obiectiv, eu o văd ca o casă cu angrenajul interior pe roţi dinţate – din considerente seismice – iar roţile, cele care preluau şi atenuau şocurile în acord cu rotaţia generală a pământului erau reglorii. Găseai reglori de toate speţele. Fiecare a venit cu ce găsise pe acasă. De la roţi de căruţă, la roţi de teleguţă(roţile dinaintea plugului), sau roţi de bicicletă. Ba unul a adus în grabă o roată concretă de rabă. A durat un timp până să ne stabilizăm mersul, să ponderăm universul să nu se dărâme, căci erau gropi în ciment pe bune. Ei duceau greul, reglorii! E convingerea mea! Făceau de toate, nu doar reglaje la utilaje. Cărau piesele la montaj cu cărucioarele, le aduceau din tratament, erau sortatori, măturători, ascuţitori de scule, lucrau pe maşini dacă lipsea un operator, trăgeau dungi şi multe altele. Dar oricâte se puneau în spate reglorilor, nu-şi pierdeau simţul umorilor. – Mănele, schimbă şeverul de la viteza treia, n-o mai ţine încurcată pe doamna Dorcu în control final, că vine iarna şi-ţi moare porcu cu cuţitul neascuţit în beregată… şi domnul Dorcu umblă numai călare pe cal… – Meştere, dacă nu gâdili femeia cu vorba bună, vorba ceea, rămâi cu trenul(arborele primar) blocat pe calea ferată şi te îneci ca ţiganul la mal. – Al dracului dobitoc! N-ai tu zile să mă gâdili pe mine! Mai bine sortează trenurile la raza sub bile, că azi n-ai avut noroc! Continuare link https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/12/reglorii-amintiri-din-cutia-de-viteze.html