In bratele protectoare ale bunicului descopeream vagoanele mici si magia locului de la fereastra. Pe timp de zi vedeam cu aceasta cucerea fiecare celula adormita a pamantului, cum soarele rasare timid de dupa dealuri, raspandind lumina si frumos in jur. Cum verdele pur al lanurilor se pierd pana departe, unindu-se cu cerul, ori cum brazii inalti pana la nori se impodobeau cu zapada. Imi placea sa urmaresc picaturile de ploaie de la prima lor secunda de viata si pana dispareau sub povara propriei greutati. Lumea de dincolo era intotdeauna fascinanta.