La Sighet La Sighet cuvintele îşi pierd respiraţia. Stau în pereţi pe coridoare lungi literele ca niște prune uscate întinse pe gratii, descărnate, lipsite de lumina soarelui şi rescriu, rescriu o tulburare a istoriei. O pădure de nume smulsă din rădăcini de un vânt năprasnic pe versantul Golgotei. Parcǎ te înjunghie încă în urechi câte un geamăt sfârșit ce vine din întunericul surd al Negrei. Mișelească lucrare a diavolului care a crezut cǎ poate îngenunchea spiritul unui popor! Dumnezeu a îngăduit doar cărnii sǎ se usuce pe încrengătura de oase. https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/07/la-sighet.html