Anul acesta nu am fost la Bookfest, n-a încăput şi Târgul de carte, şi Festivalul de poezie de la Vişeul de Sus. L-am ales pe cel din urmă, ca fiind mai departe şi mai înalt. Mie îmi place să călătoresc, dar am trecut în vis – ca printr-o pădure căreia i s-au tăiat copacii – şi prin celălalt. Oamenii întâlniţi mi s-au părut ca nişte umbre înfăţişate, iar cărţile pe tulpinile retezate păreau păsări viu colorate din care se scursese cântecul.
Găştile de cartier, pâlcuri de scriitori, înghesuiţi dezordonat în jurul câte unui stand împodobit precum un car alegoric, căutau criticul – un soare palid, mumificat, bătut în cuie undeva deasupra, care să domine noaptea minţilor. Un zumzet continuu, rupt din când în când de valul cu aplauze, dădea de ştire că funcţionează corect licitaţia pentru nemurire.
Ţesătura universului la scară mică, părea o copie fidelă a celui mare, fără însufleţire însă, pe urzeala subţire a Bookfestului. Mi-e milă că unele corpuri cereşti sunt doar din argilă.
Aveam senzaţia că umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru. Ce e cu tine om rătăcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit?
Trec pe lângă Humanitas şi mă opresc la Paralela 45. Mă uit cu atenţie. Nici o carte scrisă de mine la vedere, nici Glonţul, nici Bursa, nici Dosarul, nici Nordurile, și nici măcar Gușterele mai de pe urmă. Cred că ar trebui sǎ schimb editura(Ce-ar fi să aleg Grinta!).
Depășesc Poliromul. Mi se pare că Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinând ușor capul. Nu mă cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele, dar dacă l-ar fi muşcat, ar fi ţipat ca din gură de şarpe…
Mă alătur lui Sibiceanu, rar prieten ca el. La mulţi ani Aurel! Azi când scriu, ai mai crescut cu un an. Tot rebel!... Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga-dreapta, ca pe fluturi. Mergem împreună către RAO să-l felicităm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.(Istoria Politică a Literaturii Române Postbelice
–Guștere, la RAO sǎ nu mă faci de cacao, atunci când dăm mâna cu Petre! Lasă umbrele și pune-ţi o mină mai optimistă. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre, umbrele nu rezistă.
http://pasareacetii.blogspot.ro/2017/06/am-fost-totusi-la-bookfes.html
Anul acesta nu am fost la Bookfest, n-a încăput şi Târgul de carte, şi Festivalul de poezie de la Vişeul de Sus. L-am ales pe cel din urmă, ca fiind mai departe şi mai înalt. Mie îmi place să călătoresc, dar am trecut în vis – ca printr-o pădure căreia i s-au tăiat copacii – şi prin celălalt. Oamenii întâlniţi mi s-au părut ca nişte umbre înfăţişate, iar cărţile pe tulpinile retezate păreau păsări viu colorate din care se scursese cântecul.
Găştile de cartier, pâlcuri de scriitori, înghesuiţi dezordonat în jurul câte unui stand împodobit precum un car alegoric, căutau criticul – un soare palid, mumificat, bătut în cuie undeva deasupra, care să domine noaptea minţilor. Un zumzet continuu, rupt din când în când de valul cu aplauze, dădea de ştire că funcţionează corect licitaţia pentru nemurire.
Ţesătura universului la scară mică, părea o copie fidelă a celui mare, fără însufleţire însă, pe urzeala subţire a Bookfestului. Mi-e milă că unele corpuri cereşti sunt doar din argilă.
Aveam senzaţia că umbrele se uitau la mine ca la un extraterestru. Ce e cu tine om rătăcit? Aici nu e Bursa îngerilor, de ce-ai venit?
Trec pe lângă Humanitas şi mă opresc la Paralela 45. Mă uit cu atenţie. Nici o carte scrisă de mine la vedere, nici Glonţul, nici Bursa, nici Dosarul, nici Nordurile, și nici măcar Gușterele mai de pe urmă. Cred că ar trebui sǎ schimb editura(Ce-ar fi să aleg Grinta!).
Depășesc Poliromul. Mi se pare că Daniel Cristea Enache m-a salutat înclinând ușor capul. Nu mă cunoaște. N-are cum. I-am trimis Gușterele, dar dacă l-ar fi muşcat, ar fi ţipat ca din gură de şarpe…
Mă alătur lui Sibiceanu, rar prieten ca el. La mulţi ani Aurel! Azi când scriu, ai mai crescut cu un an. Tot rebel!... Se cunoaște cu toţi și împarte saluturi stânga-dreapta, ca pe fluturi. Mergem împreună către RAO să-l felicităm pe profesorul Petre Anghel pentru Istorie.(Istoria Politică a Literaturii Române Postbelice
–Guștere, la RAO sǎ nu mă faci de cacao, atunci când dăm mâna cu Petre! Lasă umbrele și pune-ţi o mină mai optimistă. Acolo sunt oameni vii. Sǎ dai mâna cu toţi. În prejma lui Petre, umbrele nu rezistă.
http://pasareacetii.blogspot.ro/2017/06/am-fost-totusi-la-bookfes.html