O nuntă Nunta încă îşi păstrează nealterate parte din conceptele şi simbolurile tradiţionale, chiar dacă societatea modernă şi democratică de consum a zilelor noastre e pe drumul bun să dezvolte cu prioritate, fără îndoială mai mult latura comercială a afacerii. Părinţii – concertează ca primi solişti ultima oară în viaţa lor – la nunta copiilor. Îşi aleg invitaţii, taie din lista de bucate salata de langustă şi homarul, gustă din vin, întreabă bucătarul dacă măslinele sunt îndeajuns de sărate, culese din măslin şi pretinde sarmalele doar puţin piperate… Măcar de formă, aleg cu mirii laolaltă, ţiganii să cânte şi trandafirii din buchetul miresei, culeşi direct de pe baltă, să o încânte. Aici e spaţiul unde tinerii vor reformă şi concesii, dar ce te faci că banii sunt tot la babaci! – Măi   Sarasate de Conţeşti, să trăieşti, zi Ia-ţi mireasă ziua bună şi Briciul , fă-mă să plâng(!) că-ţi dau arvună, serviciul, şi bem împreună un şpriţ!…   E importantă distribuţia activităţilor în nuntă ca să înţelegem cât de cât fenomenul. Părinţii – alergători de cursă lungă şi băgători de seamă la socotirea darului (cel mai greu e să numeri ca să-ţi ajungă!).   Mirii – simbolul peren al iubirii, cu singura grijă pe umeri de a rămâne în picioare la sârbă şi horă mare. Uniţi în refren, neatinşi de vreo schijă; că la dans se sprijină unul pe altul, fără grijă! Ea uşoară şi elegantă, el înaltul şi galantul. Rămâne momentul când se fură mireasa. Ăla e un moment mai nesigur, unu la unu, când apare teama dacă nu-ţi mai poţi recupera bunul… Naşii – ei sunt fruntaşii. Lor le iau banii ţiganii de le cântă, popa la cununie în biserica sfântă, cizmarii ca să-i înalţe pe toace, designerii ca să-i îmbrace, ospătarii să le aducă la whisky gheaţă, coafeza s-o facă pe naşă mai creaţă si alte mărunţişuri mărunte de mai bine îşi făceau ca boierii un concediu la mare sau munte. (Cu islamiştii ăştia, mai bine nu!) Dar cum să refuzi un fin şi-o finuţă atât de drăguţă în faptul serii! Nuntaşii – neamurile, unchii şi verii, îi văd şi-i ascult, socotind pe sub masă darul, că dacă n-ar fi calvarul ăsta, nunta ar fi fost mult mai frumoasă! Şi copiii – precum Toma şi Alice, ei vor trebui să