Harry Tavitian 




(Amintiri de scriitor)




Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să
hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite, de care ţi-este legat trupul
bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. E
atât de aproape Crăciunul!... şi la Piteşti s-a urcat pe scenă Harry Tavitian.




Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte
aseară, în preambulul unui spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian,
botezându-l pe Harry, Noe al sunetelor!... Am simţit că voi fi martorul unui
miracol.




Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul, imens cât
o corabie, am ştiut că după ce s-au retras aplauzele, corabia lui a rămas
proptită de stănci undeva pe un vârf de munte.




După retragerea apelor, soarele arzător a înviat vegetaţia
pe grohotişuri. Păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute şi au
coborât de la bord.




Doar atunci, Harry s-a închinat, deschizând zăvorul la
fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.




A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei
de alamă şi tălăngi să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească
la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.




Armonizând apoi, un amalgam de teme vechi armeneşti,
balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din
care s-a născut jazzul. La final a plonjat dramatic în bucuria colindelor, amintindu-ne
cât de bogaţi suntem!
Continuare link
http://pasareacetii.blogspot.ro/2016/07/exercitii-de-carte-tablete-in-alb-si.html
Harry Tavitian  (Amintiri de scriitor) Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite, de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar prin voinţa şi puterea lui Dumnezeu. E atât de aproape Crăciunul!... şi la Piteşti s-a urcat pe scenă Harry Tavitian. Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară, în preambulul unui spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l pe Harry, Noe al sunetelor!... Am simţit că voi fi martorul unui miracol. Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul, imens cât o corabie, am ştiut că după ce s-au retras aplauzele, corabia lui a rămas proptită de stănci undeva pe un vârf de munte. După retragerea apelor, soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri. Păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute şi au coborât de la bord. Doar atunci, Harry s-a închinat, deschizând zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele. A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute. Armonizând apoi, un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul. La final a plonjat dramatic în bucuria colindelor, amintindu-ne cât de bogaţi suntem! Continuare link http://pasareacetii.blogspot.ro/2016/07/exercitii-de-carte-tablete-in-alb-si.html
PASAREACETII.BLOGSPOT.COM
Exerciţii de carte. Tablete în alb şi negru
JURNALIER, CONSIDERATII INCOMFORTABILE, LITERATURA