lupta cu umbra lupta cu umbra              se dedică poetei magda grigore eu şi umbra mea am decis sa rămânem pereche cât timp parcurgem pe firul apei drumul în peşteră (e o alegere prestabilită singura numai că optând în libertatea deplină a deciziei l-am stârnit pe dumnezeu liberul arbitru ce stă între noi cu privirea oarbă şi imparţială cumpănind apele) ne sprijinim unul pe celălalt în întuneric acum ea stă cuibărită ca un ghem al fricii în mine încărcându-mă cu ioni negativi q şi pompând neîntrerupt prin cele 12 meridiane …o uzină electrică în vârf de sarcină irizând scheletele albe fosforescente …stalactitele timpului stâlpi fragili de susţinere la capătul drumului pe dedesubt în lumină sprinţară ca o veveriţă umbra sare înaintea mea şi în jurul meu ţopăie aruncându-mi priviri protectoare călcând uşor furnicile şi nisipul şi se hlizeşte mirată de puţinul ascunziş care mă încape în nămiaza arşiţei Din Argintarium