blestem

 

săruta-ţi-ar vântul coapsa

şi părul tău de azur,

înger eşti şi plin de jertfe

îmi apari aşa prin fum,

aruncând priviri nebune

într-un dulce clar-oscur;

din himerice poveşti

te anini, stea în ruină,

şi cu faţa ta senină

farmeci ochi împărăteşti.

tu te-ai făurit din noapte

şi-ţi cânţi dragostea în şoapte,

bate-te-ar noroacele

până-ţi vin soroacele,

vedea-te-aş fată nebună,

seara pe senin şi lună,

când se-anină flori de tei

lângă ochişorii mei,

să gust mugurii otrăvii,

peste galbenul miraj,

stricând cuibul de la vrăbii

şi punându-te ca gaj,

să mă uit în ochii tăi

cu sufletu-n vâlvătăi,

până când pasărea coarbă

îşi va face cuib în iarbă

să-mi astupe ranele

cu ochii , cu palmele…

 

 

duminică, 27 martie 2016