Și-a împreunat zgomotos mâinile pentru ultima oară și a părăsit scaunul cu înveliș de catifea roșie ticsit de praf. În spate, se îndepărta podeaua mâzgălită haotic chiar de pașii ei. Paradox de aplaudat. Cine s-ar fi gândit la o așa sinucidere a sinelui?
“Trebuie să-ţi alegi locul unde vrei să-ţi ratezi viaţa.”
Ce melancolie de refuzat
E cerul celuia ce zace
Pe glezne lesne de urmat
Și sufletul cicatrizat ce tace.