iarnă
orfică

(la 166 de ani de la naşterea
lui  Mihai Eminescu)

 

cu
mantia-albă,

îmbrumată,

 coboară Orfeu

 peste plai,

el este
pruncul

Limbii
Române

şi se
numeşte

 Eminescu Mihai.

 

e iarnă pe dealuri

 moldave,

 zăpezi mari

 cad în Ipoteşti,

acum se
naşte

  Emin
din vise:

 un Făt-Frumos

 din poveşti.

 

când luna

în noapte-l
văzu,

lebăda

se
prefăcu-n sânge,

luceafărul

din ceruri
căzu

plound

 cu păsări flaminge.

 

 

la mijloc
de iarnă

pe aripi de
vânt,

trece peste

 munţi,

dar şi
peste plai,

trece

ca un Crai

Pruncuţul
Mihai.

 

Muza
Poeziei

iese din mormânt,

l-aude
cântând

pe-un petic
de Rai,

vrea să-l
înzeiască,

să-l
luceferească,

zidindu-l
în timp

într-un nou
Olimp.