în acestă iarnă

 

în acestă iarnă cad bucăţi de cer

peste păsări heraldice care zboară

lent, arborii dau a înmugurire

şi natura fluieră sub razele soarelui

amestecând de-a valma anotimpurile

cu tragediile cotidiene, Dumnezeu

 zace extenuat de
creaţie, sforâind,

în cerurile lui, pierzând cheia

cu care a încuiat universul;

o plimbare eşuiază pe stradă,

nu-i nimeni, nu-i nici zăpadă,

 parcă ne-am fi
mutat la polul sud

al unei planete în derivă,

s-a surpat istoria peste noi şi

deziluzia a devenit literatură:

urmează un scenariu al unui film mut

cu politicieni în derivă,

care s-au împotmolit pe scaunele altora,

vremea priveşte mişcată cum

trosnesc lacrimile muritorilor,

vine seara peste câmpurile de mătase,

cu o lună beată, e vremea iernii,

când se naşte Mântuitorul;

curg  râurile,
Olturile, şi Mureşurile,

şi Pruturile, şi Nistrurile şi Tisele

spre Dunărea care înghite toate durerile

 noastre; Anul Nou
e un copil timid

care aşteaptă la graniţă

să vină cu Pluguşorul…

 

 

miercuri, 23 decembrie 2015