eroii lui Menandru

 

vin la umbra unui pom,

să-ți flutur părul ca în vis,

să-l împletesc, să-l despletesc,

sub geana cerului închis,

 

sub umbra pomului în floare,

se joacă șarpele cu noi,

ai ochii dulci ca de cicoare,

ce grea osândă pe-amândoi.

 

îmbătați de dor cu știme,

uzurpați de zeu din rit,

am dat buzna din mulțime

într-un rai nepângărit.

 

și venisem lacom, mândru,

peste chipul tău în floare,

împăcând cu gând de pradă

sentimentele tartare.

 

luna veselă și bearcă

 a
fanar visa, prin spații,

noi într-o poveste parcă

nu ne mai intram în grații,

 

și era frumos și tandru,

noaptea se făcuse vis,

noi, eroii lui Menandru

ce treceau prin Paradis.