cântec orfic

 

peste umerii tăi blânzi

se aşază ochi flămânzi

şi în licărul de lună

numai gânduri se adună

şi cu Silenele-n frunte

cine stă să te înfrunte;

un sărut îngândurat

care parcă ţi l-am dat,

iederă, dulce fecioară,

te aştept deja pe-afară

când pitit printre frunziş

să-ţi prind o buză pieziş

să ţi-o fac o căpşunică,

fagure de gură mică;

doamne ce mai vinuri pale

înturnate în pocale,

buză tandră de agată

peste gura ta de fată,

coapsele de roză rară

care cântă la chitară

cu chihlimbarul pătat

de nesomn şi de oftat;

tu ai dorul în priviri

şi în mână trandafiri,

lira ta cântă şi-n vis,

ah, Orfeu cin’ te-a ucis?…

 

 

duminică, 15 noiembrie 2015