Constantin Ivan și vizita lui Ceaușescu. Povești din Cutia de viteze Se terminase de clãdit hala nouã, lipitã de cea veche a Cutiei de viteze, ȋn partea dreaptã, spre turnãtoria de fontã care urma sã fie rasã de pe fața pãmȃntului, curãțit locul, nivelat, și facut acolo o rampã pentru automobile. (Clãdirea   turnãtoriei, ca o corabie scãpatã dint-o furtunã devastatoare, eșuatã ȋn mal dupã refluxul timpului, era una dintre halele vechi primite moștenire din vremea cȃnd intreprinderea se numea Vasile Tudose și nimeni ȋncã nu visa cã se vor construi acolo Dacii.) Cȃnd au venit francezii sã facem ȋmpreunã cutiile de viteze Estafette, nu le-a convenit nici una dintre cele cinci hale pe care le-a vizitat și a hotãrȃt construcția uneia noi dupã modelul francez. Pȃnã ce aceasta a fost ridicatã din temelii, s-au ocupat de mȃna de lucru și au trimis ȋn Franța la specializare personal din toate domeniile. Astfel cã   odatã cu documentația tehnicã și utilajele cumpãrate din Franța, s-au ȋntors și muncitorii, reglorii, maiștrii și tehnologii familiarizați cu modul de lucru riguros și exigent al marii industrii. Ȋn istoria nescrisã a automobilelor, colectivul disciplinat format la Cleon a constituit ȋn timp rezerva de cadre pentru toate extinderile și dezvoltãrile de fabricație ulterioare, de la motoare și pȃnã la montajul pe bandã al automobilelor. A fost foarte greu sã se spargã blocada lui “merge și-așa”. O sã par incoerent dar vã dau un exemplu. Cine nu a auzit dintre cei bãtrȃni de Marele Chiru, omul decorat cu toate medaliile, eroul muncii socialiste, reprezentant de frunte al clasei muncitoare? Ȋntr-un moment mai greu cȃnd Cutia de viteze se afla ȋntr-un impasi nu mai fãcea fațã ritmului benzii de montaj și cerințelor de pe piațã, a venit la cutie cu activismul sãu sã deblocheze situatia. N-a fãcut purici, “merge și-așa”, n-avea cum sã se ȋntoarcã ȋn cutia de viteze unde se instauraserã reglajele fine și autocontrolul. Colectivul l-a respins ȋn cȃteva luni. * Hala nouã a cutiei de viteze Oltcite era mai luminoasã decȃt cealaltã, utilajele noi lãsau ȋntre ele un spațiu mai larg. Se ȋmpãrțise personalul ȋn douã și fuseserã implantați ȋn ambele secții angajați tineri. Președintele Nicolae Ceaușescu ȋși anunțase o vizitã și de trei zile se muncea numai la curãțenie. Un munte de rumeguș cãrat cu remorcile scãdea ȋn spatele secției cu fiecare orã care trecea. Se spãlase cu rumegușul a treia oarã culuarele ȋnnegrite de ulei din secția veche, iar utilajele, șterse cu laveta și revopsite, cãpãtaserã alte straie. Trasajul dungilor cu vopsea albã era sã producã un dezastru ȋn dreptul liniei de fabricație, prelucrare fontã, condusã de maistrul Cãprescu. Dungile se ȋncãlicaserã, tocmai trecuse Florina, fatafrumoasã de la brigade artisticã, lucra la dispeceri și țigãnușul care trãgea dunga cu ochii la picioarele ei ce prelungeau frumos tocurile ȋnalte, greșise direcția cadrului. Ca sã repare, a mutat cadrul și a mai tras o dungã alãturi de cealaltã, deschizȃndu-se ȋn V. Bietul Cãprescu sã plezneascã de inimã rea!... Au rãzuit cu cuțitele și au trasat corect ȋn ultimul moment. Totul era pregãtit. Se instruiserã oamenii. Muncitorii trebuiau Continuare link