Uneori,viatza e ca o inchisoare voit  acceptata…careia,culmea ironiei,ii detii cheia.Ne lasam uneori,batuti,chiar de propriile noastre frici…bantuim in interiorul unui labirint luni in sir,ani de zile chiar ,fara sa zarim vreo iesire….si exact cand starea de confuzie devine de un paroxism de nesuportat si de neimaginat…exact cand nu mai suportam faptul ca nu intelegem ce se intampla,si mai ales,de ce…..tot acest conglomerat de durere,imposibil de transmis cuiva…….pt ca nici lacrimile nu vor sa auda urletul fiarei incoltite din interior……….incoltita de groaza,de frica,teroare si venin aspru concentrat ,menit special si cu adresa dedicata tie de vreun spirit intunecat ,obisnuit mai mult cu tenebrele si speriat de resturile de lumina……in tot acest haos de durere,aparut nedrept si fara vreun sens uman …..exact atunci se iveste si explicatia,revelatia cea mult asteptata …….dar care in loc sa lumineze …..sporeste sinistrul……explicatia este cumva intuita in strafunduri,nedorita,indelung refuzata…..pt ca este exact ceea ce te temeai mai mult!…..