Timpul scrie pe trupul meu versuri Atat de complicate incat Aproape de necitit, Isi noteaza pe pielea mea ideile Fara sa ma intrebe. Litere lungi,rasucite,superbe Mi le incolaceste pe gat, Imi mazgaleste in jurul ochilor, In jurul buzelor raze subtiri, Le ingroasa, Apoi,ca la sfarsitul unui op, Se iscaleste pe fruntea mea inca rotunda, Fara sa marturiseasca In ce scop Transmite prin mine Aceste mesaje Si cine Va trebui sa ma citeasca Si sa ii raspunda. Ana Blandiana 

Uneori,viatza e ca o inchisoare voit  acceptata…careia,culmea ironiei,ii detii cheia.Ne lasam uneori,batuti,chiar de propriile noastre frici…bantuim in interiorul unui labirint luni in sir,ani de zile chiar ,fara sa zarim vreo iesire….si exact cand starea de confuzie devine de un paroxism de nesuportat si de neimaginat…exact cand nu mai suportam faptul ca nu intelegem ce se intampla,si mai ales,de ce…..tot acest conglomerat de durere,imposibil de transmis cuiva…….pt ca nici lacrimile nu vor sa auda urletul fiarei incoltite din interior……….incoltita de groaza,de frica,teroare si venin aspru concentrat ,menit special si cu adresa dedicata tie de vreun spirit intunecat ,obisnuit mai mult cu tenebrele si speriat de resturile de lumina……in tot acest haos de durere,aparut nedrept si fara vreun sens uman …..exact atunci se iveste si explicatia,revelatia cea mult asteptata …….dar care in loc sa lumineze …..sporeste sinistrul……explicatia este cumva intuita in strafunduri,nedorita,indelung refuzata…..pt ca este exact ceea ce te temeai mai mult!…..

Lumea are nevoie de superficialitate.Nu are nevoie de razvratire .Sa i oferim lumii de ce are nevoie.De conformism,prejudecati,rautati precis tintite,micime sufleteasca.
Obisnuiam sa cred in empatie,in capacitatea lumii de a intelege individul sau macar in puterea unui suflet de a intelege alt suflet.Dar surpriza!Nimeni nu pare sa inteleaga pe nimeni……decat daca.exista un interes.Totul in viatza e un troc.Imi oferi ca sa ti ofer sau altfel spus totul e de vanzare sau ,mai rau ,cumparabil.Iti ofer atentie …sau ma prefac ca o fac ca sa ti cumpar increderea,ca mai apoi,cand imi vine mai bine la indemana,sa te omor cu propria ta incredere..Ciudata mai e viatza!
Iar inteligenta umana a involuat surprinzator spre forme amorfe, de lacusta.In loc sa o folosim pt a ne ajuta semenii,o folosim pt a gasi noi forme de a face rau.Nimeni nu mai apreciaza  lipsa pornirii viscerale de a nu face rau sau a instinctului de a nu te razbuna ca o vipera plina de venin ..Este ,in schimb ,la loc de cinste,Minciuna.Am evoluat,intr adevar!!!!
De aceea ,nu e de mirare,ca am ajuns sa ne taram si nu sa zburam..Sa omoram in loc de a da viatza!Iar asta pt ca am permis viciilor precum dorinta de putere,de a poseda cat mai mult,sexului folosit ca arma,bauturii pe post de medicament al uitarii,…sa ne conduca!Si ne mai miram ca copiii nu mai cresc frumos,ci incovoiati ,corciti..sau ,mai rau ,ii omoram din fasa cu necredinta noastra si incapacitatea de a face bine.Iar ca parinti nu suntem capabili sa ne recunoastem si sa ne asumam greselile.lasam asta tot in spatele copiilor.
Un singur lucru ma insenineaza.:convingerea ca fiecare trebuie sa si poarte crucea….ehm,numai ca si aici stilurile difera….Pe unii,aceasta povara ii coboara in genunchi.Sau mai rau ,nu s au ridicat niciodata din aceasta minunata “pozitie”de aservire.
Si ca fapt divers e bine de stiut ca numai cel ce stie sa se inalte numai pe verticala nu se va insoti niciodata cu taratoarele lumii ,oricat ar fi ele de la fel si de numeroase.Pt simplul motiv ca dimensiunile divergente nu se intalnesc niciodata.Asa cum verticalul difera esential de …orizontal.

.Timpul scrie pe trupul meu versuri
Atat de complicate incat
Aproape de necitit,
Isi noteaza pe pielea mea ideile
Fara sa ma intrebe.
Litere lungi,rasucite,superbe
Mi le incolaceste pe gat,
Imi mazgaleste in jurul ochilor,
In jurul buzelor raze subtiri,
Le ingroasa,
Apoi,ca la sfarsitul unui op,
Se iscaleste pe fruntea mea inca rotunda,
Fara sa marturiseasca
In ce scop
Transmite prin mine
Aceste mesaje
Si cine
Va trebui sa ma citeasca
Si sa ii raspunda.
Ana Blandiana