McDonnell Douglas F-15 Eagle
Gândit ca avion de vânătoare cu performanţe deosebite şi superior tehnologic faţă de rivalii săi, f-15 a fost cel mai bun avion de vânătoare din lumetimp de peste 25 de ani. A fost transformat, deasemenea, într-o platformă de atac de mare succes.
Istoria aparatului F-15 datează de la sfârşitul anilor 1960, când US Air Force a pus pe hârtie o specificaţie foarte modernă, cunoscută sub numele F-X. Aceastăa cerea, în esenţă , ca armamentul de bază de pe f-4(patru rachete Sparow, patru Sidewinder, plus un tun Vulcan de calibru 20 mm) sa fie transferat pe un avion modernizat, proiectat în special pentru misiuni de aer-aer. Rezultatul a fost F-15 Eagle, aeronava marcând un important pas înainte în aproape toate domeniile.
Distanţa maximă de zbor şi manevrabilitatea erau îmbunătăţite considerabil, radarul APG-63 montat pe aparat conducându-l într-o nouă eră a aparaturii cu capacitate de a detecta, urmării şi ţinti un inmic aflat sub orizontul radarului. Cabina a fost proiectată pentru a permite unui singur pilot să profite de capacitatea maximă de luptă aferită de sistemele impresionante montate pe aparat, utilizând concepte noi la acel moment, precum monitorul montat la nivelul capului (HUD) şi sistemul de control cu mainile pe manşă - HOTAS ( Hands On Throttle And Stick ). Fuselajul a fost ranforsat pentru a rezista la viraje efectuate la acceleraţii gravitaţionale foarte mari, în timp ce motoarele turbofan (turboventilatoarele ) F100 erau suficient de economice şi, cu toate acestea, foarte puternice. O dată cu variantele F-15C/D şi cu unele aparate din seria A modernizate, pilotul putea impinge manşa la maxim în faţă pentru a atinge viteza maximă. De asemenea F-15 avea un sistem de manevrare "fără griji", care limita automat impulsurile de control primite de la pilot la limitele extreme ale anvelopei de zbor pentru a prevenii angajările.
F-15 a fost conceput să cotracareze bombardierele strategice sovietice.
Fiind gata de a intra în serviciu în noiembrie 1974, F-15A (şi varianta echivalentă F-15B) şi-a demonstrat imediat puterea de luptă îmbunătăţită în faţa aparatului F-4E Phantom, care era în acel moment principalul avion de vânătoare din dotarea USAF.
În serviciul USAF, repertoriul avioanelor F-15 a fost repede extins, pentru a face faţa tuturor tipurilor de avioane de vânătore. Timpul scurt de reacţie, radarul excelent şi performanţele extraordinare legate de viteză şi timpul de urcare au permis avionului de vânătoare să zboare cu uşurinţă ca aparat de interceptare, flotele de F-15 stând în alerta"Zulu", în bazele din Coreea de Sud şi Germania, dar şi pe teritoriul american. Aeronavele F-15 gri-deschis au desfăşurat, şi încă desfăşoara, misiuni de superioritate aeriană, atât în picaj, misiuni de escortă şi de patrulare aeriană.
Deloc suprinzător, statul Israel a devenit primul client la export pentru F-15, a devenit primul client la export pentru F-15, primul avion fiind livrat in decembrie 1976. Aparatele israeliene F-15(botezate Baz) au intrat repede in acţiune împotriva avioanelor siriene, obţinând mai multe succese. În 1982, aeronavele israeliene Eagle aveau un numar de aproximativ 40 de victorii aeriene, fără să piardă niciun aparat în timpul luptelor încrâncenate împotriva MIG-urilor siriene deasupra Văii Beka'a.
Evoluţia avionului Eagle a facut ca, în 1980, să intre în serviciu, livrările iniţiale fiind făcute către unităţile din Germania Federală şi bazele din Okinawa . Modelul C/D a venit cu mai multe caracteristici noi, printre care trebuie menţionate o rezistenţa mai mare la acceleraţia gravitaţională, o capacitate crescuta la transportarea combustibilului şi posibilitatea de a transporta rezervoare speciale de carburant de-a lungul lateralelor fuselajului.
Pe lângă reechiparea unor unităţi USAF, avioanele F-15C/D au ajuns şi la Forţele Aeriene din Israel şi în Arabia Saudită, acesta din urmă stat folosind varianta menţiontă la doborârea a două aparate Iraniene. F- 4 Pfantom II în timpul războiului Iran-Irak, în 1984.
Gândit ca avion de vânătoare cu performanţe deosebite şi superior tehnologic faţă de rivalii săi, f-15 a fost cel mai bun avion de vânătoare din lumetimp de peste 25 de ani. A fost transformat, deasemenea, într-o platformă de atac de mare succes.
Istoria aparatului F-15 datează de la sfârşitul anilor 1960, când US Air Force a pus pe hârtie o specificaţie foarte modernă, cunoscută sub numele F-X. Aceastăa cerea, în esenţă , ca armamentul de bază de pe f-4(patru rachete Sparow, patru Sidewinder, plus un tun Vulcan de calibru 20 mm) sa fie transferat pe un avion modernizat, proiectat în special pentru misiuni de aer-aer. Rezultatul a fost F-15 Eagle, aeronava marcând un important pas înainte în aproape toate domeniile.
Distanţa maximă de zbor şi manevrabilitatea erau îmbunătăţite considerabil, radarul APG-63 montat pe aparat conducându-l într-o nouă eră a aparaturii cu capacitate de a detecta, urmării şi ţinti un inmic aflat sub orizontul radarului. Cabina a fost proiectată pentru a permite unui singur pilot să profite de capacitatea maximă de luptă aferită de sistemele impresionante montate pe aparat, utilizând concepte noi la acel moment, precum monitorul montat la nivelul capului (HUD) şi sistemul de control cu mainile pe manşă - HOTAS ( Hands On Throttle And Stick ). Fuselajul a fost ranforsat pentru a rezista la viraje efectuate la acceleraţii gravitaţionale foarte mari, în timp ce motoarele turbofan (turboventilatoarele ) F100 erau suficient de economice şi, cu toate acestea, foarte puternice. O dată cu variantele F-15C/D şi cu unele aparate din seria A modernizate, pilotul putea impinge manşa la maxim în faţă pentru a atinge viteza maximă. De asemenea F-15 avea un sistem de manevrare "fără griji", care limita automat impulsurile de control primite de la pilot la limitele extreme ale anvelopei de zbor pentru a prevenii angajările.
F-15 a fost conceput să cotracareze bombardierele strategice sovietice.
Fiind gata de a intra în serviciu în noiembrie 1974, F-15A (şi varianta echivalentă F-15B) şi-a demonstrat imediat puterea de luptă îmbunătăţită în faţa aparatului F-4E Phantom, care era în acel moment principalul avion de vânătoare din dotarea USAF.
În serviciul USAF, repertoriul avioanelor F-15 a fost repede extins, pentru a face faţa tuturor tipurilor de avioane de vânătore. Timpul scurt de reacţie, radarul excelent şi performanţele extraordinare legate de viteză şi timpul de urcare au permis avionului de vânătoare să zboare cu uşurinţă ca aparat de interceptare, flotele de F-15 stând în alerta"Zulu", în bazele din Coreea de Sud şi Germania, dar şi pe teritoriul american. Aeronavele F-15 gri-deschis au desfăşurat, şi încă desfăşoara, misiuni de superioritate aeriană, atât în picaj, misiuni de escortă şi de patrulare aeriană.
Deloc suprinzător, statul Israel a devenit primul client la export pentru F-15, a devenit primul client la export pentru F-15, primul avion fiind livrat in decembrie 1976. Aparatele israeliene F-15(botezate Baz) au intrat repede in acţiune împotriva avioanelor siriene, obţinând mai multe succese. În 1982, aeronavele israeliene Eagle aveau un numar de aproximativ 40 de victorii aeriene, fără să piardă niciun aparat în timpul luptelor încrâncenate împotriva MIG-urilor siriene deasupra Văii Beka'a.
Evoluţia avionului Eagle a facut ca, în 1980, să intre în serviciu, livrările iniţiale fiind făcute către unităţile din Germania Federală şi bazele din Okinawa . Modelul C/D a venit cu mai multe caracteristici noi, printre care trebuie menţionate o rezistenţa mai mare la acceleraţia gravitaţională, o capacitate crescuta la transportarea combustibilului şi posibilitatea de a transporta rezervoare speciale de carburant de-a lungul lateralelor fuselajului.
Pe lângă reechiparea unor unităţi USAF, avioanele F-15C/D au ajuns şi la Forţele Aeriene din Israel şi în Arabia Saudită, acesta din urmă stat folosind varianta menţiontă la doborârea a două aparate Iraniene. F- 4 Pfantom II în timpul războiului Iran-Irak, în 1984.
McDonnell Douglas F-15 Eagle
Gândit ca avion de vânătoare cu performanţe deosebite şi superior tehnologic faţă de rivalii săi, f-15 a fost cel mai bun avion de vânătoare din lumetimp de peste 25 de ani. A fost transformat, deasemenea, într-o platformă de atac de mare succes.
Istoria aparatului F-15 datează de la sfârşitul anilor 1960, când US Air Force a pus pe hârtie o specificaţie foarte modernă, cunoscută sub numele F-X. Aceastăa cerea, în esenţă , ca armamentul de bază de pe f-4(patru rachete Sparow, patru Sidewinder, plus un tun Vulcan de calibru 20 mm) sa fie transferat pe un avion modernizat, proiectat în special pentru misiuni de aer-aer. Rezultatul a fost F-15 Eagle, aeronava marcând un important pas înainte în aproape toate domeniile.
Distanţa maximă de zbor şi manevrabilitatea erau îmbunătăţite considerabil, radarul APG-63 montat pe aparat conducându-l într-o nouă eră a aparaturii cu capacitate de a detecta, urmării şi ţinti un inmic aflat sub orizontul radarului. Cabina a fost proiectată pentru a permite unui singur pilot să profite de capacitatea maximă de luptă aferită de sistemele impresionante montate pe aparat, utilizând concepte noi la acel moment, precum monitorul montat la nivelul capului (HUD) şi sistemul de control cu mainile pe manşă - HOTAS ( Hands On Throttle And Stick ). Fuselajul a fost ranforsat pentru a rezista la viraje efectuate la acceleraţii gravitaţionale foarte mari, în timp ce motoarele turbofan (turboventilatoarele ) F100 erau suficient de economice şi, cu toate acestea, foarte puternice. O dată cu variantele F-15C/D şi cu unele aparate din seria A modernizate, pilotul putea impinge manşa la maxim în faţă pentru a atinge viteza maximă. De asemenea F-15 avea un sistem de manevrare "fără griji", care limita automat impulsurile de control primite de la pilot la limitele extreme ale anvelopei de zbor pentru a prevenii angajările.
F-15 a fost conceput să cotracareze bombardierele strategice sovietice.
Fiind gata de a intra în serviciu în noiembrie 1974, F-15A (şi varianta echivalentă F-15B) şi-a demonstrat imediat puterea de luptă îmbunătăţită în faţa aparatului F-4E Phantom, care era în acel moment principalul avion de vânătoare din dotarea USAF.
În serviciul USAF, repertoriul avioanelor F-15 a fost repede extins, pentru a face faţa tuturor tipurilor de avioane de vânătore. Timpul scurt de reacţie, radarul excelent şi performanţele extraordinare legate de viteză şi timpul de urcare au permis avionului de vânătoare să zboare cu uşurinţă ca aparat de interceptare, flotele de F-15 stând în alerta"Zulu", în bazele din Coreea de Sud şi Germania, dar şi pe teritoriul american. Aeronavele F-15 gri-deschis au desfăşurat, şi încă desfăşoara, misiuni de superioritate aeriană, atât în picaj, misiuni de escortă şi de patrulare aeriană.
Deloc suprinzător, statul Israel a devenit primul client la export pentru F-15, a devenit primul client la export pentru F-15, primul avion fiind livrat in decembrie 1976. Aparatele israeliene F-15(botezate Baz) au intrat repede in acţiune împotriva avioanelor siriene, obţinând mai multe succese. În 1982, aeronavele israeliene Eagle aveau un numar de aproximativ 40 de victorii aeriene, fără să piardă niciun aparat în timpul luptelor încrâncenate împotriva MIG-urilor siriene deasupra Văii Beka'a.
Evoluţia avionului Eagle a facut ca, în 1980, să intre în serviciu, livrările iniţiale fiind făcute către unităţile din Germania Federală şi bazele din Okinawa . Modelul C/D a venit cu mai multe caracteristici noi, printre care trebuie menţionate o rezistenţa mai mare la acceleraţia gravitaţională, o capacitate crescuta la transportarea combustibilului şi posibilitatea de a transporta rezervoare speciale de carburant de-a lungul lateralelor fuselajului.
Pe lângă reechiparea unor unităţi USAF, avioanele F-15C/D au ajuns şi la Forţele Aeriene din Israel şi în Arabia Saudită, acesta din urmă stat folosind varianta menţiontă la doborârea a două aparate Iraniene. F- 4 Pfantom II în timpul războiului Iran-Irak, în 1984.