Unde se duce puterea de a te bucura? De ce succesul îl privesc ca pe o întâmplare iar eșecul ca pe un obicei? Nimic nu are gust, iar când capătă e deja amar. Și poate n-ar fi nici o problemă dacă nu aș simți că mă otrăvește încet-încet. Moleculele fricii și tristeții iau locul celor deja bolnave ale încrederii și bucuriei. Presiunea din piept pare că nu mai dispare nici ea.