M-a
obosit trăirea în trecutul

în
care ești și totuși nu mai ești,

doar
unul dintre noi e abătutul

cel
care încă mai așteaptă vești;

 

nu-i
un secret că eu sunt cel în boală,

c-am
devenit un orb înstrăinat,

în
mine ființa-ntreagă se răscoală,

damnatul într-un trai banalizat.

 

Nu
sunt acel ceva, cel care...

nici
celui care i se potrivește fost ,

e
loc destul în noapte și sub soare,

găsesc
un rost și-n lumea făr ' de rost;