În lipsa ta nocturna-mi pare nudă si vântu-mi cere să-l ascult, în colțul pleoapei lacrima asudă, croindu-mă într-un adult; îmi port în palme gândul și obsesia că între noi se cască un absurd, în rostul lumii am lăsat impresia că poți trăi în cuplul mut și surd. Nu mai contează bârfa despre mine că sunt prezentul timpului trecut, iubirea noastră vrea recenzii bune, chiar dacă aparținem timpului ”demult”;