Sunt momente de civilizaţie politicǎ înșiruite de-a lungul acestei zile. Mâna în dreptul inimii a Președintelui ales, la intonarea imnului. Jurǎmântul rostit, pǎtruns de semnificaţia cuvintelor. Discursul articulat, ca un program angajat, ferm, nu numai pentru sine ci și pentru clasa politicǎ.
            Am vǎzut în parlament multe personalitǎţi importante cu chipuri îngrijorate. Primul care a pǎrǎsit ceremonia a fost premierul, care se pare cǎ îmbrǎcase un costum de haine prea strâmt. La fel Tǎriceanul, parcǎ ar fi voit sǎ se dea la fund, sau mǎcar sǎ disparǎ în planul secund. El pǎrǎsise, simţind pericolul ca șobolanul, corabia care s-a dovedit pânǎ la urmǎ învingǎtoare.
            La Cotroceni, un soare subţire s-a strecurat printre nori și a ţinut sǎ participe la ceremonia de predare-primire. Domnii președinţi au oferit doamnelor flori și au ciocnit cu consilierii cupele de șampanie
            Apoi la ultimul onor, fostul Președinte sǎrutând drapelul tricolor a vǎrsat o lacrimǎ. S-a  deschis poarta, și-a luat la rev
Continuare link