Nu i-am înţeles niciodatǎ pe șefii revistelor literare. Au o listǎ prestabilitǎ cu scriitori-jucǎtori(ca la fotbal), mereu aceiași, pe care și-i distribuie între ei. Nu conteazǎ cǎ de atâtea jocuri în picioare, acestora li s-a diminuat forţa fizicǎ și uzura nervoasǎ le-a estompat strǎlucirea. Ei îi introduc mereu în formaţie. Azi joacǎ la Steaua, mâine la Luceafǎrul de dimineaţǎ și în weekend la Avântul Slobozia. Uneori șeful, antrenorul cu personalitate mai puternicǎ, își ia inima în dinţi și-i mai schimbǎ pe posturi scoţându-i de pa pagina întâi. L-ai putea gǎsi arbitrar pe Chipciu, portar… Dar cu ce costuri, cǎ nu-s momâi!... Și ce înjurǎturi de pahar!