sonetul primăverii

 

Privește prin albastrul stelelor vrăjite

În seara dulce care ne-nconjoară

Cum cerul primăverii-n brazi coboară

Și luna cade-n ape liniștite.

 

Te-aștept să vii cu seara dimpreună,

Pe banca unde teiul ninge floarea

Și unde cântă ades privighetoarea,

Pe poienița de sub clar de lună.

 

Îți voi ieși cu primăvara-n cale

Sub crengile de tei îmbălsămate

Să sorb toată dulceața gurii tale…

 

Și când vom fi de stele mai aproape,

Vom măsura întreaga veșnicie,

Tot tăinuind 
iubirea noastră-n șoapte.

 

  TIME \@ "dddd, d MMMM yyyy" marţi,
11 februarie 2014