Eu cred cǎ astǎzi la Vilnius s-a scris o zi mare în cartea sfântǎ de istorie a neamului. Nu vǎ așteptaţi ca ea sǎ fie pusǎ în valoare cumva de televiziuni. Instrumentarul – cutiile de cremǎ maro, neagrǎ și galbenǎ s-au consumat, iar periile aspre sau cele moi zac tocite pe postamentul din lemn în studiourile mogulilor. Lustragiii profesioniști sunt deja obosiţi dupǎ efortul halucinant de a lustrui vechii teniși chinezești ai mandarinilor, veniţi la Summitul Bucureștiului cu promisiuni de buzunare pline de ioni, chilipir, sǎ-i învǎţǎm sǎ calce elegant cosmopolitele bulevarde scǎpǎtate în declin, ale Europei, în încercarea de a reconsidera noul drum al mǎtǎsii.             Che Guevara al nostru, cu inima tivitǎ în fir de mǎtase roșu de Bejing, s-a întrecut în delir cu declaraţii sforǎitoare, punând evenimentul pe același plan cu intrarea în NATO si primirea în Consiliul European. Nu contest cǎ legǎturile economice cu China nu   ne-ar sluji, dimpotrivǎ. Dar prea ne-am cǎciulit ca niște slugi, în buza iernii, așteptând sǎ vinǎ cǎldura soarelui din lunǎ plinǎ, ca dar, doar pentru o imagine bunǎ. N-ar fi fost necesar.             La Vilnius , cine știe sǎ vadǎ, Continuare link