A lut-o în sus pe Dunǎre. Cu vaporul noaptea cap compas Viena. Apa
murdarǎ nu reușise sǎ spele toate conturile. Pluteau pe margini sacii de
rafie burdușiţi cu facturi. Și odatǎ a pierdut firul. S-a trezit într-o
camerǎ albǎ cu cearșafuri albe și halate în aceeași culoare, la terapie
intensivǎ. Îi trǎseserǎ furtunele și-l dezlegaserǎ de la aparate. Acum
îl duceau într-o rezervǎ întins pe un pat cu rotile. Se dezmeticea din
amorţealǎ. Se pare cǎ fusese o anestezie puternicǎ și o operaţie grea.
Lumina se cernea tulbure dintr-un bec de deasupra capului și vǎzu o
femeie. Ba era tânǎrǎ cu decolteul adânc, ba semǎna, bǎtrânǎ, cu
verișoara din Germania. Vru sǎ se ridice. Și cu mâinile-ntinse și glasul
pierit agǎţǎ de aer un sunet, un șir de vorbe ca niște rufe bǎlmǎjite
pe sârmǎ.
Text intreg link