Not ă:
Azi, nepo ţii mei afla ţi în vacan ţ ă mi-au dat pace şi am putut continua Tobârlanii .
*
Cu Dumnezeu a purtat negocieri imaginare mai multe zile şi nopţi la rând. Vine
vorba, zile şi nopţi; nici urmă de noapte în împărăţia luminii. Iscodea cu
privirea ageră să înţeleagă cum merg acolo lucrurile. Când şi-a îndreptat
oasele, s-a simţit de parcă atunci ieşise din covergă, în aerul proaspăi al
dimineţii. Umbra îi rămăsese în patul lui bătut în ţăruşi.
A căutat cerul
deasupra, se mai întâmpla câte-odată să mulţumească Celui Drept la care erau
toate socotelile; rar, când era fericit. Aflase că de prea multă fericire poţi
înebunii. Îi erau mai la îndemână înjurăturile şi-l ocăra pe Dumnezeu ca pe-un
frate mai mare, doar în gând să nu se trezească cu vreo scatoalcă după ceafă.
Când eşti în cer, oare ce ai deasupra? S-a uitat, a văzut mulţumit, era tot
cerul. Se adâncea parcă într-un azuriu mai intens limpezindu-se la culoare, nu
se închidea ca apa. Îl străfulgeră un gând. Dumnezeul la care-am ajuns se
închină la rândul său altui Dumnezeu? Mai bine nu cerceta, mulţumeşte-te cu
măsura ta şi du-te cu mintea limpede la negociere. Până la Dumnezeu nu l-a
oprit nici un sfânt. Toate uşile erau deschise, uşi mari grele, a ajuns într-o
încăpere largă unde trebuia să urce nişte trepte până aproape de piedestal. Pe
tronul ăla mare era El. Când îl văzu, orbit de lumină dădu să se aşeze în
genunchi, dar îi făcu semn.
– Lasă Mitică, nu ne vede nimeni!
– Atunci dă lampa mai mică Prealuminate, că mă orbeşti. Odată se făcu o
lumină blândă de putu să-şi caute
hârtiile în geanta aia mare de piele pe care i-o adusese Gogu de la ruşi. Al dracului
rusul ăla care-o făcuse! Marfă de marfă, dar lui la ce-i trebuie? Ar fi putut
să se fălească la cooperativă cu ea când îşi cumpăra alimente, pâine, ulei şi
pleca în luncă. Numai că, pâinea, după ce s-a căsătorit Toma o lua caldă direct
de la brutărie, rotundă, rumenită, i-o cocea special Gheorghe fratele Aurichii,
el era brutar. Paporniţa împletită din papură, era mai largă şi mai încăpătoare,
nici pâinea nu transpira.
Azi, nepo ţii mei afla ţi în vacan ţ ă mi-au dat pace şi am putut continua Tobârlanii .
*
Cu Dumnezeu a purtat negocieri imaginare mai multe zile şi nopţi la rând. Vine
vorba, zile şi nopţi; nici urmă de noapte în împărăţia luminii. Iscodea cu
privirea ageră să înţeleagă cum merg acolo lucrurile. Când şi-a îndreptat
oasele, s-a simţit de parcă atunci ieşise din covergă, în aerul proaspăi al
dimineţii. Umbra îi rămăsese în patul lui bătut în ţăruşi.
A căutat cerul
deasupra, se mai întâmpla câte-odată să mulţumească Celui Drept la care erau
toate socotelile; rar, când era fericit. Aflase că de prea multă fericire poţi
înebunii. Îi erau mai la îndemână înjurăturile şi-l ocăra pe Dumnezeu ca pe-un
frate mai mare, doar în gând să nu se trezească cu vreo scatoalcă după ceafă.
Când eşti în cer, oare ce ai deasupra? S-a uitat, a văzut mulţumit, era tot
cerul. Se adâncea parcă într-un azuriu mai intens limpezindu-se la culoare, nu
se închidea ca apa. Îl străfulgeră un gând. Dumnezeul la care-am ajuns se
închină la rândul său altui Dumnezeu? Mai bine nu cerceta, mulţumeşte-te cu
măsura ta şi du-te cu mintea limpede la negociere. Până la Dumnezeu nu l-a
oprit nici un sfânt. Toate uşile erau deschise, uşi mari grele, a ajuns într-o
încăpere largă unde trebuia să urce nişte trepte până aproape de piedestal. Pe
tronul ăla mare era El. Când îl văzu, orbit de lumină dădu să se aşeze în
genunchi, dar îi făcu semn.
– Lasă Mitică, nu ne vede nimeni!
– Atunci dă lampa mai mică Prealuminate, că mă orbeşti. Odată se făcu o
lumină blândă de putu să-şi caute
hârtiile în geanta aia mare de piele pe care i-o adusese Gogu de la ruşi. Al dracului
rusul ăla care-o făcuse! Marfă de marfă, dar lui la ce-i trebuie? Ar fi putut
să se fălească la cooperativă cu ea când îşi cumpăra alimente, pâine, ulei şi
pleca în luncă. Numai că, pâinea, după ce s-a căsătorit Toma o lua caldă direct
de la brutărie, rotundă, rumenită, i-o cocea special Gheorghe fratele Aurichii,
el era brutar. Paporniţa împletită din papură, era mai largă şi mai încăpătoare,
nici pâinea nu transpira.
Not ă:
Azi, nepo ţii mei afla ţi în vacan ţ ă mi-au dat pace şi am putut continua Tobârlanii .
*
Cu Dumnezeu a purtat negocieri imaginare mai multe zile şi nopţi la rând. Vine
vorba, zile şi nopţi; nici urmă de noapte în împărăţia luminii. Iscodea cu
privirea ageră să înţeleagă cum merg acolo lucrurile. Când şi-a îndreptat
oasele, s-a simţit de parcă atunci ieşise din covergă, în aerul proaspăi al
dimineţii. Umbra îi rămăsese în patul lui bătut în ţăruşi.
A căutat cerul
deasupra, se mai întâmpla câte-odată să mulţumească Celui Drept la care erau
toate socotelile; rar, când era fericit. Aflase că de prea multă fericire poţi
înebunii. Îi erau mai la îndemână înjurăturile şi-l ocăra pe Dumnezeu ca pe-un
frate mai mare, doar în gând să nu se trezească cu vreo scatoalcă după ceafă.
Când eşti în cer, oare ce ai deasupra? S-a uitat, a văzut mulţumit, era tot
cerul. Se adâncea parcă într-un azuriu mai intens limpezindu-se la culoare, nu
se închidea ca apa. Îl străfulgeră un gând. Dumnezeul la care-am ajuns se
închină la rândul său altui Dumnezeu? Mai bine nu cerceta, mulţumeşte-te cu
măsura ta şi du-te cu mintea limpede la negociere. Până la Dumnezeu nu l-a
oprit nici un sfânt. Toate uşile erau deschise, uşi mari grele, a ajuns într-o
încăpere largă unde trebuia să urce nişte trepte până aproape de piedestal. Pe
tronul ăla mare era El. Când îl văzu, orbit de lumină dădu să se aşeze în
genunchi, dar îi făcu semn.
– Lasă Mitică, nu ne vede nimeni!
– Atunci dă lampa mai mică Prealuminate, că mă orbeşti. Odată se făcu o
lumină blândă de putu să-şi caute
hârtiile în geanta aia mare de piele pe care i-o adusese Gogu de la ruşi. Al dracului
rusul ăla care-o făcuse! Marfă de marfă, dar lui la ce-i trebuie? Ar fi putut
să se fălească la cooperativă cu ea când îşi cumpăra alimente, pâine, ulei şi
pleca în luncă. Numai că, pâinea, după ce s-a căsătorit Toma o lua caldă direct
de la brutărie, rotundă, rumenită, i-o cocea special Gheorghe fratele Aurichii,
el era brutar. Paporniţa împletită din papură, era mai largă şi mai încăpătoare,
nici pâinea nu transpira.