Totul începe cu următorul pasaj din Vechiul Testament cap.41, Facerea : "Şi a pus Faraon lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis." Această scenă se petrece exact după ce Iosif primeşte însemnele puterii în Egipt, care vin odată cu responsabilitatea de a controla toate resursele de hrană ale regatului pe întreaga perioadă de şape ani de recoltă şi şapte ani de secetă şi foamete.
În acest context, după multe secole, apare în Alexandria egipteană, o scriere originală ce avea să schimbe perceptia evreilor şi a primilor creştini, o scriere care pe lângă faptul că punea lucrurile în ordine pentru teologi, aducea cu ea şi un suflu literar greco-roman.
În acest context, după multe secole, apare în Alexandria egipteană, o scriere originală ce avea să schimbe perceptia evreilor şi a primilor creştini, o scriere care pe lângă faptul că punea lucrurile în ordine pentru teologi, aducea cu ea şi un suflu literar greco-roman.
Totul începe cu următorul pasaj din Vechiul Testament cap.41, Facerea : "Şi a pus Faraon lui Iosif numele Ţafnat-Paneah şi i-a dat de soţie pe Asineta, fiica lui Poti-Fera, marele preot din Iliopolis." Această scenă se petrece exact după ce Iosif primeşte însemnele puterii în Egipt, care vin odată cu responsabilitatea de a controla toate resursele de hrană ale regatului pe întreaga perioadă de şape ani de recoltă şi şapte ani de secetă şi foamete.
În acest context, după multe secole, apare în Alexandria egipteană, o scriere originală ce avea să schimbe perceptia evreilor şi a primilor creştini, o scriere care pe lângă faptul că punea lucrurile în ordine pentru teologi, aducea cu ea şi un suflu literar greco-roman.