Cât de lung e drumul întoarcerii, nu se mai sfârşeşte şi roţile automobilului rulează în gol!... Benzile de la autostradă par bretelele de gumilastic ale unui extensor, la care un atlet din afara timpului îşi lucrează muşchii şi le întinde la maximum până se subţiază şi sunt gata-gata să plesnească. Oasele-mi din trup se răzvrătesc şi mă presează precum împletitura într-un coş de nuiele, început mai demult, la care nuielele s-au uscat şi se rup. Ecranul vitezometrului indică succesiv 144, 139, 153, 164, dar continui să cred că suntem prinşi într-un blocaj, uitându-mă la sutele de kilometrii rămaşi de parcurs. Matematicile mi se par precare, nu te mai poţi baza pe nimic! Cifrele dinapoi, nu sporesc egale cu cele dinainte, care scad atât de încet! Ar trebui, corect, ca orice călătorie să înceapă de la jumătate drumului. Spre exemplu Viena-Bucureşti, te uiţi pe hartă, ca şi cum ai ieşii direct din Dunăre printr-un canal secret la Budapesta şi porneşti. Atunci da, distanţa parcursă dinapoi, ar putea fi egală cu cea dinainte! Şi nici măcar atunci n-ai şti când ajungi, căci în Românica drumurile vor rămâne totdeauna mai lungi... https://pasareacetii.blogspot.ro/2018/04/drumuri-europene.html

https://pasareacetii.blogspot.ro/2018/04/in-numarul-din-aprilie-al-revistei-arges.html

păsările migratoare nu se prind cu arcanul nici panglici nu se taie inaugurând podul de frunze pe care trec sălbăticiunile peste autostradă stâlpii de fum se îndoaie primejdios susţinând celălalt pod doldora de nuci şi zăpadă doar cu focul de la trei uluci rupte în dosul curţii din gard nu stai cu pantalonii ăia scurţii mama ei de soartă amară în gura iernii s-aştpţi să răsară soarele din cazanul povernii că nu e vară https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/10/de-toamna.html

O victorie mare cât Everestul Îmi propusesem să nu mai scriu despre SIMONA HALEP decât dacă voi fi obligat de o victorie a ei cu adevărat importantă. Şi victoria aceea iată că a venit. Nimeni nu credea după primele meciuri, greu câştigate în turneul din China că Simona e pregătită mental să cucerească Everestul! Încercase ascensiunea de alte şapte ori şi ca într-un coşmar lunecase pe versantul muntelui în grohotişul de frici. Greu să te ridici iar, după şapte încercări cu Sharapova! Ce să te lumineze să ieşi din coşmar? Ce să se întâmple ca a opta oară să nu-ţi bată la fel inima în tâmple?... Şi a reuşit! cu migală, stăpânire de sine, concentrare maximă şi strălucire, o victorie mai mare decât Everestul. Restul nu mai contează https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/10/o-victorie-mare-cat-everestul.html

Grupaj de poeme in e-Creator Revista e-Creator publică azi un grupaj de poezii din Ceară şi miere. Mulţumesc Romeo Ioan Roşianu! Tot grupajul aici http://ecreator.ro/poezie/5336-poezii-de-ion-toma-ionescu-4.html

Încă un semnal, scurtă recenzie cărţii mele apărute recent, Ceară şi miere, în editura Grinta de la Cluj. Mulţumiri Augustin Doman! https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/10/augustin-doman-trage-la-tinta.html Clic pt lectura

toamna nu se prind frunzele cu năvodul nici panglici colorate nu se taie autostrăzilor iernii… stâlpii de fum se îndoaie ca norocul dacă susţin podul doldora de nuci doar cu focul de uluci rupte din gardul din spate sau din faţă după caz nici în gura povernii nu curge din senin la necaz ceaţă… https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/10/din-toamna.html

Poeţii cetăţii sunt ca frunzele. Ţin afişul în teatrul de operaţiuni cam de două ori pe an. Când dau mugurii şi predispuşi la viziuni îşi fac optimişti studiile de fezabilitate, expunând pe simeze în libertate toate nuanţele de verde crud în concret… Sau toamna, când privind lung la buget îşi fac bilanţul provizoriu şi simt cum drumul pavat cu glorii s-a irosit efemer, căci a dat ger pe floare şi asfaltul iluzoriu s-a topit în înaltul cer… Ştii cetitorule, toamna nu se numără frunzele! Se rostesc în piaţa publică poezii până răsar zorile. Asta ar putea deveni o dramă dacă nu s-ar găsi în republica Buftea must şi pastramă. N-am nici o grijă, se îngrijeşte ca întotdeauna înainte-mergătorul https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/09/toamna-nu-se-numara-frunzele.html

Raftul literei M Aseară la Filarmonica Piteşti a fost omagiat scriitorul şi profesorul Marin Ioniţă la împlinirea vârstei de 88 de ani. I-am oferit o carte de-a mea recent apărută la Editura Grinta, Tablete în alb şi negru, în care scriu şi câteva pagini despre personalitatea omului care a lăsat urme prin toate locurile prin care a trecut. Cum era de aşteptat oficialităţile au lipsit, dar au venit prietenii adevăraţi. La mulţi ani Marin Ioniţă! https://pasareacetii.blogspot.ro/2017/09/raftul-literei-m.html

Alături pentru prima dată, cele două cărţi apărute la Editura Grinta au fost prezentate unui public select, cu acte în regulă, bine primite, în tabăra literară Cosău-Călineşti,Maramureş. Într-un timp rezonabil cu sprijinul Direcţiei 9 urmează a fi lansate la Bucureşti şi Piteşti… http://pasareacetii.blogspot.ro/2017/09/semnal.html