cu dor.

Trăim într-o societate de doi bani, fără valori şi fără principii. Dar noi o formăm, deci în primul rând de noi trebuie să ne îngrijim ca să facem o lume mai bună, mai morală, mai decentă. 

Fug de mine, și tot în mine mă lovesc; mă găsesc pe străzi pustii, pline de amintiri cu noi, mă găsesc prin parcuri verzi, unde stăteam amândoi, mă găsesc peste tot, goală de mine, plină de tine, și strâng din dinți, căci timpul nu-l pot da-napoi. 

merităm să fim -
la trecut.

să nu înţeleagă de unde încep
şi unde mă sfârşesc.

Copila ce-şi ascunde emoţiile într-o privire fugară şi în mişcarea nervoasă a mâinilor, păşind legănat, cu tenişi şi rucsac în spate, se transformă, în timp, în femeia emoţionată pentru odorul ei, ce-şi leagănă mersul în pantofii cu toc cui. 

ploua cu senin,
ploua cald cu flori,
iar timpul curgea lin,
până să devii fiori.

Aşa se completează oamenii, cu cioburi, cu frânturi de sine şi de timp. 

Înainte scriam cu dezinvoltură despre cum se sfărâmă oasele în mine, cum îmi sfâşii pielea de durere şi cum îmi port inima în buzunar, de parcă astfel i-aş putut oprima puterea nebănuită de a vedea inimile altor oameni şi de a le iubi cu tot sângele ei, înmiindu-şi respiraţiile şi alergând orbeşte după nevăzutele-i surate. Acum nu doar că nu mai pot, dar m-am învăţat să o ţin la vedere, să aleagă  mai cu cap.