Pe lângă chiliile neamenajate ce pot fi văzute în apropierea bisericii, amintim şi alte locuinţe ce sunt puncte de reper în istoria ansamblului: Fundul Peşterii, Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Chilia lui Dionisie Torcătorul, Peştera lui Iosif, Piatra Îngăurită, Peşterea Gura Tătarilor, Uşa Pietrei etc. Deşi toate locuinţele sunt încadrate pe bună dreptate în lista monumentelor istorice în clasa A de importanţă povestea celor mai multe dintre aşezări este complet necunoscută. De fapt unele dintre ele ascund amănunte încă necunoscute despre vechile civilizaţii. Din punct de vedere istoric, fiecare schit care compune ansamblul este un reper al unei perioade îndelungate, unele datând din secolul al VI-lea î.Hr., altele din perioada creştină sau din creştinismul timpuriu. „Fundul Peşterii”, mai cunoscut şi ca schitul „Peştera”, este cel mai important din zonă din punct de vedere istoric. Lăcaşul a fost amenajat şi locuit în secolele VI – IV î.Hr. şi refolosit în evul mediu timpuriu de către călugării creştini. Pe pereţii schitului se află incizate săbii scurte de tip „akinokes”, specifice sciţilor şi perşilor, desene ce datează din anul 2000 î. Hr. şi sunt probabil unice în Europa şi în lume. Dacă unele locaşuri amintesc de începuturile creştinismului, din secolul IV precum Biserica (peștera) lui Iosif, altele precum cele două Agatoane sunt mărturii ale vieţuirii sihaştrilor în secolele XVI-XVII. Impresionantă este chilia lui Dionis, chilie săpată în piatră, la intrarea căreia se ajunge cu o scară. Cu toate acestea, lipsa unui ghid turistic în zonă le face greu accesibile vizitatorilor. Necesitatea unei persoane responsabile în zonă este cu atât mai acută cu cât s-au înregistrat agresiuni asupra aşezărilor rupestre: o parte din pereţii schitului „Peştera” au fost coloraţi cu spray-graffiti, fapt ce face imposibilă descifrarea mai multor însemne.
Pe lângă chiliile neamenajate ce pot fi văzute în apropierea bisericii, amintim şi alte locuinţe ce sunt puncte de reper în istoria ansamblului: Fundul Peşterii, Agatonul Nou, Agatonul Vechi, Chilia lui Dionisie Torcătorul, Peştera lui Iosif, Piatra Îngăurită, Peşterea Gura Tătarilor, Uşa Pietrei etc. Deşi toate locuinţele sunt încadrate pe bună dreptate în lista monumentelor istorice în clasa A de importanţă povestea celor mai multe dintre aşezări este complet necunoscută. De fapt unele dintre ele ascund amănunte încă necunoscute despre vechile civilizaţii. Din punct de vedere istoric, fiecare schit care compune ansamblul este un reper al unei perioade îndelungate, unele datând din secolul al VI-lea î.Hr., altele din perioada creştină sau din creştinismul timpuriu. „Fundul Peşterii”, mai cunoscut şi ca schitul „Peştera”, este cel mai important din zonă din punct de vedere istoric. Lăcaşul a fost amenajat şi locuit în secolele VI – IV î.Hr. şi refolosit în evul mediu timpuriu de către călugării creştini. Pe pereţii schitului se află incizate săbii scurte de tip „akinokes”, specifice sciţilor şi perşilor, desene ce datează din anul 2000 î. Hr. şi sunt probabil unice în Europa şi în lume. Dacă unele locaşuri amintesc de începuturile creştinismului, din secolul IV precum Biserica (peștera) lui Iosif, altele precum cele două Agatoane sunt mărturii ale vieţuirii sihaştrilor în secolele XVI-XVII. Impresionantă este chilia lui Dionis, chilie săpată în piatră, la intrarea căreia se ajunge cu o scară. Cu toate acestea, lipsa unui ghid turistic în zonă le face greu accesibile vizitatorilor. Necesitatea unei persoane responsabile în zonă este cu atât mai acută cu cât s-au înregistrat agresiuni asupra aşezărilor rupestre: o parte din pereţii schitului „Peştera” au fost coloraţi cu spray-graffiti, fapt ce face imposibilă descifrarea mai multor însemne.