Casa cu Blazoane din Chiojdu și istorie locală! - Casa cu Blazoane de la Chiojdu este o clădire cu o istorie bogată și interesantă.

#CasaCuBlazoaneChiojdu, #Chiojdu, #CasaCuBlazoane, #Istorie, #StoreDayRomânia, #IstorieChiojdu, #IstorieLocală.

https://storeday.ro/casa-cu-blazoane-din-chiojdu-si-istorie-locala/

Soţii Lezeu au cumpărat casa din Chiojdu în 1985 şi, datorită funcţiei lui Ioan, au beneficiat de 250 de metri pătraţi de teren. După Revoluţie, „şi-au cumpărat libertatea“, după cum spune mama Lice, şi au ajuns să deţină două hectare de teren în jurul casei, păşuni şi livezi întinse de pruni şi meri. Din 1997, odată cu ieşirea la pensie, Ioan (acum în vârstă de 63 de ani) a transformat casa de vacanţă a familiei în pensiune, iar zece ani mai târziu i-a adăugat şi „pata de culoare“ care l-a făcut celebru în Buzău, „Odaia cu fân“.

S-ar putea întocmi o sută de topuri cu cele mai încântătoare, cele mai neobişnuite etc. locuri din judeţul Buzău. S-ar putea umple pagini întregi cu fiecare colţ de rai buzoian… Vă voi propune în această pagină doar câteva locuri de poveste care mi-au adus mie bucurie:
1) Odaia cu fân din casa lui Tata Lice, la Chiojdu.  Loc de dormit în braţele viselor şi-n parfum de flori uscate, de unde dimineaţa să pleci, peste munte, până la Nehoiu, oprindu-te în drum la Lacul Vulturilor,  zis şi “lacul fără fund”, pentru o “vânătoare” de fotografii unice, cu capre negre sărind din ţanc în ţanc.

Este un loc prea puţin cunoscut turiştilor şi poate tocmai din această cauză şi-a păstrat acel aer enigmatic de legendă. Cei care ajung însă aici, după o oră şi jumătate de mers pe traseele montane, de la Nehoiu, sau după trei ore şi jumăta te de la Chiojdu, au parte de toate minunăţiile. Capre negre care se cocoaţă pe stânci, drumeţii montane, pensiuni specializate în turismul rural şi ecologic (membre ANTREC România) ce-şi ademenesc oaspeţii cu preparate tradiţionale din ingrediente naturale şi odăi cu miros de mentă şi levănţică. Dar şi oamenii locului, cu poveştile lor, precum pădurarul Teodor Cârdei, care are în grijă acest colţ de rai. Legendele despre acest loc sunt multe. Se zice că la începutul lumii, atunci când toate lucrurile erau posibile, la acest lac veneau primăvara, din toate zările, vulturii pentru a bea apă ce-i întinerea şi le păstra puterile. Tot aici îşi învăţau şi puii să zboare. Dar cum prin aceste părţi întinderii de apă i se mai spune şi “Lacul fără fund”, vei afla o altă legendă. Tot cu multă vreme în urmă, un cioban s-a hotărât să-şi părăsească turma de oi şi să se stabilească undeva la câmpie, unde viaţa era mai uşoară. Înainte de asta şi-a aruncat bâta în apele lacului. Mare i-a fost mirarea când a dat peste ea în apele Dunării, ceea ce l-a făcut să se întoarcă la viaţa sa dinainte.