„Ați privit vreodată un fluviu drept în ochi?” era o replică dintr-un scheci de demult, în care un pictor, care nu desenase nimic pe o pânză vopsită într-o singură culoare, îi băga în ceață pe privitorii deconcertați, neobișnuiți cu arta nonfigurativă. Ei bine, dacă mi-ar fi spus cineva că voi cădea în adâncă admirație privind un dreptunghi monocrom, aș fi crezut că își râde de mine. Și totuși, da, mi s-a întâmplat. Din tot Muzeul Național de Artă Modernă de la Centrul Pompidou din Paris, mi-a rămas, de neșters, impresia unui singur tablou, de un albastru intens, adânc, din care, privindu-l, nu te mai poți trezi. Absolut hipnotic. Se numește simplu, Blue, și este creația lui Yves Klein, pictorul care a rămas în istorie prin faptul că a inventat o culoare. (continuarea ]n articolul de pe blog)

„Laur” de Evgheni Vodolazkin (Editura Humanitas) este, fără nicio îndoială, cea mai profundă carte pe care am citit-o în ultimii ani. Este cartea unui drum spiritual, pe care sunt presărate cunoașterea, iubirea, greșeala, căința, suferința, renunțarea, desăvârșirea, iluminarea. https://cutia-cu-litere.blogspot.com/2018/07/laur-de-evgheni-vodolazkin.html

Muzeul Zambaccian este deschis în fosta casă a colecționarului. Vizitându-l, înțelegi că rostul adevărat al unui tablou nu este acela de a sta aliniat într-un mare muzeu, impersonal, ci de a fi ales anume pentru a trăi într-o casă, în simbioză cu sufletul proprietarului său...

Odată ce intri în catedrala cavalerilor ioaniți, ai strania senzație că pășești pe o imensă masă de tarot... Pe cât de austeră este la exterior, pe atât de orbitor de fastuoasă este în interior. Practic, este placată în aur... 405 este numărul mormintelor de cavaleri și înalți prelați, care acoperă întreaga suprafață a catedralei.

Am petrecut ieri după-amiază vreo oră vizitând Satul medieval amenajat în Piața Constituției, eveniment organizat de Primăria București în colaborare cu Teatrul Excelsior, în zilele de 8, 9, 10 iunie. Spațiul împrejmuit cuprinde vreo cincisprezece căsuțe de lemn, care încearcă să reconstituie viața românească din secolul al XIV-lea, amenajate ca ateliere ale diverselor meșteșuguri: olărit, pielărie, țesătorie, fierărie, sculptură în lemn, unde copiii (și nu numai) chiar lucrau câte ceva, sub îndrumarea meșterilor populari ...

Ce am luat de la Bookfest:

https://cutia-cu-litere.blogspot.ro/2018/05/patul-lui-procust-before-patul-lui.html