Ajutorul este acela pe care îl dai doar dacă ți se cere. Dacă nu ți se cere acel ajutor și tu insiști înseamnă încălcarea liberului arbitru. Suntem reticenți să cerem ajutor, în mare parte, deoarece simțim că va exista o șansă destul de bună să fim respinși, neînțeleși. De ce credem asta? Dintr-un eșec al preluării perspectivei. Ne putem gândi la efortul pe care persoana respectivă ar trebui să-l depună, ne putem gândi la cât de ocupată este și cât de enervant va fi pentru ea să ne ajute. Este posibil să credem că subminăm o relație.
Ființele umane sunt, practic, conectate pentru a dori să acorde ajutor. Este una dintre cele mai bogate surse de stimă de sine. Însă, a oferi ajutor cu forța doar pentru a-ți crește stima de sine și a te simți salvator nu este un ajutor autentic. Dacă nu ajutăm, ne simțim ca și cum am fi iresponsabili și răi și ne temem că vom fi pedepsiți pentru asta. Trebuie să ne dăm seama că nu este responsabilitatea noastră să îi ajutăm pe ceilalți, dar că avem capacitatea de a-i ajuta.