În România, fluieratul în casă, îndeosebi într-o zi de vineri, era cu ghinion. Prin zona Tecuciului, cine fluiera în casă făcea a pustiu, iar cine fluieră pe vreo uliță din sat era "condamnat" să fie suduit și ținut de rău de cei din jur. În regiunea Teleormanului, se zicea că nu este bine să fluieri seara în casă, fiindcă acest lucru e "rău de foc". Pentru doljeni, privitul noaptea în oglindă și fluieratul noaptea constituiau "rău de urâciune".