Crai tomnatic
Stau pe bancă în lumină.
Raza soarelui, blajină,
Mă alină!

Trece-o dulce vecinică,
Subțirică, frumușică,
Că ți-e frică

Să nu-ți prindă-a ta simțire
Să-ți întoarcă o privire
Cu uimire!

Închid ochii să se ducă
Ușor mâna-i mă apucă
De perucă!

- Ori ești bolnăvior tataie?
Nu sta-n soare că te-înmoaie!
Vine ploaie!

Să te-ajut să intri-n casă?
- Mulțam dragă! Mai stau... Lasă!
Ești frumoasă!

Stau în soare și zâmbesc.
- Chiar încep să mă prostesc?
Și-mi șoptesc:

- Viața toată ai iubit!
Nu vezi? Ești hodorogit!
Te-ai scrântit?

Drăgăstos, o băbătie,
Mi-oferă dintr-o hârtie:
- Vreți tămâie?