Pluto- continuare2
Când n-aveam un suflet de mamă alături să-mi pupe vânătaia, sau să-mi aline o durere, puneam lăbuța pe obraz, închideam ochii și simțeam alinarea ei...
Iulia a lăsat cățelul la loc, a venit și l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și i-a spus:
- Știi, nici eu n-am mamă de mulți, mulți ani! N-am avut așa o amintire care să-mi aline suferințele de copil... Dar eu am avut încă două surori care mi-au fost și mămici și surori și, cumva, mi-au mai alinat suferința!
După alți ani, într-un apartament micuț de la marginea orașului, cei doi țopăiau fericiți deși camerele erau goale. Doar în mijloc erau puse câteva geamantane cu lucruri. Până să se întoarcă cu alte lucruri, au instalat deasupra lor un paznic de nădejde: pe Pluto!
El s-a retras într-un colț de cameră și, în șoaptă, a spus:
- Dragă mamă, sunt bucuros că un strop din tine e aici cu mine și vede noua noastră casă! Bine ai venit în acest cuib fericit! Vă voi iubi pe amândouă, mereu, mereu...
Când n-aveam un suflet de mamă alături să-mi pupe vânătaia, sau să-mi aline o durere, puneam lăbuța pe obraz, închideam ochii și simțeam alinarea ei...
Iulia a lăsat cățelul la loc, a venit și l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și i-a spus:
- Știi, nici eu n-am mamă de mulți, mulți ani! N-am avut așa o amintire care să-mi aline suferințele de copil... Dar eu am avut încă două surori care mi-au fost și mămici și surori și, cumva, mi-au mai alinat suferința!
După alți ani, într-un apartament micuț de la marginea orașului, cei doi țopăiau fericiți deși camerele erau goale. Doar în mijloc erau puse câteva geamantane cu lucruri. Până să se întoarcă cu alte lucruri, au instalat deasupra lor un paznic de nădejde: pe Pluto!
El s-a retras într-un colț de cameră și, în șoaptă, a spus:
- Dragă mamă, sunt bucuros că un strop din tine e aici cu mine și vede noua noastră casă! Bine ai venit în acest cuib fericit! Vă voi iubi pe amândouă, mereu, mereu...
Pluto- continuare2
Când n-aveam un suflet de mamă alături să-mi pupe vânătaia, sau să-mi aline o durere, puneam lăbuța pe obraz, închideam ochii și simțeam alinarea ei...
Iulia a lăsat cățelul la loc, a venit și l-a îmbrățișat cu lacrimi în ochi și i-a spus:
- Știi, nici eu n-am mamă de mulți, mulți ani! N-am avut așa o amintire care să-mi aline suferințele de copil... Dar eu am avut încă două surori care mi-au fost și mămici și surori și, cumva, mi-au mai alinat suferința!
După alți ani, într-un apartament micuț de la marginea orașului, cei doi țopăiau fericiți deși camerele erau goale. Doar în mijloc erau puse câteva geamantane cu lucruri. Până să se întoarcă cu alte lucruri, au instalat deasupra lor un paznic de nădejde: pe Pluto!
El s-a retras într-un colț de cameră și, în șoaptă, a spus:
- Dragă mamă, sunt bucuros că un strop din tine e aici cu mine și vede noua noastră casă! Bine ai venit în acest cuib fericit! Vă voi iubi pe amândouă, mereu, mereu...