"Nu importă ce te lovește, nu contează unde, e irelevant cât de tare. Învață mai întâi să cazi. Pune mâinile pe pământ. Respiră iarba, asfaltul, linoleul, covorul, țărâna. Ține minte aroma fiecărui suport care ți-a permis vreodată pașii. Nu-ți feri trunchiul. Nu-ți feri membrele. Singurul lucru de ferit e capul, tot ce-ai mai bun, tot ce contează la tine e conținutul minții. Să nu uiți niciodată c-o ai. Ține-ți capul în palme așa cum ți-ai ține copilul.... Nu te grăbi să te ridici. Ai să pierzi partea cea mai intensă a experienței. Cât ești jos, înfrânt, zdrobit, dezarticulat, te poți uita la lume din poziția celui mic, celui pe care nimeni nu-l bagă în seamă, magma lumii și bordura pe care se cațără ceilalți. De-acolo, din subsolul umanității, începi să-ți dai seama că oamenii sunt doar conștiințe în mișcare, de cele mai multe ori fără sens, doar direcție. Tu, imobil, nu mai ai..." http://www.iubiresilumina.com/2016/07/sa-te-ridici-in-ciuda-tuturor-in-pofida.html