Lumina lui Manger _______________________ Omul ajunse de la cenușiu la albastru,   O, ce minune, ce alabastru,   Simplu, din inimă, ca un vulcan,   Flăcări, cenușă, chiar și catran,   Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,   Doamne, ne spui de săbători?   Focul e tatăl, mama- ocean,   Omul ajunse post-diluvian.   Numai iubirea păzește-ne-o , Doamne,   Ea este floarea, ea este Kama,   Trec cerșetorii flămânzi, nedormiți,   Cer un bănuț, nu treizeci de-arginți,   Cred și în Lună, în stele, străină Ne este vina de-a fi lumină. ************************