Întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii – bărbații, în general – sunt înnebuniți să vadă peste tot corpuri nude de femei, dintr-o perspectivă sexualizată, dar atunci când vine vorba de mame care își alăptează copiii, te privesc dezaprobator. Abia aici, la expoziţia artistei Cristina Nichituş Roncea, cred că am găsit oarecum un răspuns. Alăptarea este iubire, dar este și altceva. E viața. Este femeia în cea mai sfântă  dintre ipostazele ei. De aici și reticența noastră. Nu poți privi la sânii unei mame ca un bărbat. Sânii unei mame sunt sfinți. Nu-i poți privi decât îngenunchind în fața lor și cu capul plecat. De aceea, Cristina Nichituș Roncea are dreptate. Vă amintiți de icoana numită „Galaktotrofusa”? Este cea mai celebră imagine a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, alăptându-L. Privind-o, parcă auzi șoapta sfioasă a Evangheliei lui Luca: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!”. La fel simți și în sanctuarul de imagini semnate de Cristina.