Tu ai spus (POHEM)   Tu ai spus – nu cer nimic, Nici cerul nu poate cere, Tu ai spus, evoluăm pe raze diferite, Este bine, iradiem ceva, tu ai spus, Nu suntem nici aproape, nici departe, Este drept, noi doar suntem , Tu ai spus, nu este momentul, Așa este, nicio execuție nu se potrivește cu momentul, Pentru mine nu există   decât ACUM,   Dar nu ai cum înțelege, ai ceasul tău, Nu-ți sunt   străin cât timp ne aflăm în această lume, Tu ai spus, iubirea este-n tine, fals, Iubirea mea este la tine, iubirea ta nu este nicăieri, Poate că este în cuvinte, dar ce sunt cuvintele? Pui de vrăbii, zboruri de rândunele, vorba Minulescului, Cel ce pierduse cheia, pălăria și bastonul, Tot mai departe ne vom roti, mâine vom fi departe, Acum este deja mâine, everyone around me is dying, Fiecare pleacă în alt tren, avion, au rămas un pantof fără toc, Un toc fără peniță, din joacă se nasc iubirile, Ca furtuna-n aprilie, copleșit   îmi plec fruntea, Parcă ieșeam din spital sau din închisoare, Mă simt ca o libelulă, adică liber, în jurul meu moare timpul, Acest fluviu pe care plutesc cadavre invizibile, Eins , zwei, copii împușcați în fața mamelor, Mame împușcate în fața copiilor, cine să-i mai plângă? Istoria se scrie de jos în sus, apoi se autodecapitează, Buzele mele mușcă aerul, pântecul aerului, mormânt aerian, Am scos sabia de aur de sub nisip, ca Lancelot, Pălăria lui Hamlet a fost uitată la rechizite, Veneau lupii și urinau peste tot, Departe urlă felinele mari, Mă acund și repet, toate sunt vânare de vânt. BORIS MARIAN