La priveghi   Uno La priveghi, privighetoarea cântă cu lacrimi, Picuri de lună adună, o amăgire, marmura Sărută fântânile,în grădini, copilele Se dăruie zburătorului, clopote anunță pedeapsa. Dar iubirea are un curaj de neînfrânt, Copacii mereu se sărută, nu se mai satură, Nemărginiri imposibile, de jur-împrejur, Ritmuri de ceasornic, crinii urcă nestingheriți, Ferindu-și aripile de mângâierea păianjenului- soare, Ferice-aș muri în beția luminii.     Due Iubește-ți aproapele, îngână   bigotul, Cel cu două capete și doi idoli în ochi, În locul Domnului el are o mie de idoli, Pe ei îi sărută conform calendarelor vechi. Să nu ucizi, repetă el, dar el scuipă În sufletul semenului otrava inimii verzi, El postește, apoi se înfruptă din carnea și sângele   Aproapelui său, pe cine prostește el? Pe sine însuși, Îl ucide Mesia de o mie de ori, Dând vina pe urmașii lui Moise, îl ucide pe Lorca, Spunând că așa-i la război, caii sunt negri, Copitele-s negre, lapte negru îi dă să bea lui Celan, Bigotul are doar plumb în vene, ay, spune Lorca Ce steaguri negre atârnă pe la răscruci? BORIS MARIAN