Vodă prin lobodă   Trece mândru   Ciubăr Vodă Prin   câmpii de lobodă, Că a fost sau nu a fost Geniu sau un trufaș prost, Nu e bai și nici nu-i vai, Că istoria nu-i mai, Nu lovește, are Alzy, Nu ne temem noi de alții. @@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@@ Căruțele răsună dur-dur-dur, Ajuns-am până la Strasbourg, Dar un chiot dintre stele Ne dădu dureri la șele, Orez, pește, zahăr, orz Transportau la Helsingfors, Cai, berbeci, pulberi, farine, două cepe de lumine, totul se înrourează când iubita te trădează,   când   iubita tace-n draci, chiar cu dracul te împaci, dar iubita nu și dar, nu și dacă, vis amar, dai cu luna de pământ, te arunci din tren în vânt și te doare până-n noadă, că iubita e năroadă, te căznești să mai saluți, toți amicii par cam sluți, ai ucide șapte regi, precum Sfinxul din Bucegi. Creier pe jum”ate ai, Pune mâna pe vătrai, Numără până la zece, Te trezești cu-o umbră rece, Te dansează și te lasă, Este ultima mireasă, Latră câinii , însă clară Îți zâmbește-o Stea Polară. BORIS MARIAN