Sufletul tău   Sufletul tău, coroana copacului Se leagănă-n vânt, vai, vinovatului, Sângele, steaua, năframa, iubirea, Totul se clatină,ființa , firea, Ne unduim, ne depărtăm, Alunecând, adâncu-l căutăm, Lumea e-n palmele mele, rotunde Merele tale din dreapta și stânga. @@@@@@@@@@@@@@@@@@ Urmele sunt pe nisip, Urnele poartă doar ghips, Vântul e duhul din poartă, Omul jucat de o soartă, Bea omul iarbă, cucută, Dincolo-i lumea tăcută, Creierii cântă ca greierii, , Sunt doar ceasornice creierii, Ard depărtările, sângele Plânge în tine, vai, îngere, Lasă-te goală, așterne-te, Soră iubită de gemete. Astfel se-apropie oamenii, Astfel cad vămile, vameșii, Astfel dispar și disprețul, Urile, vine dezghețul, Nimeni nu suie pe soclu, Umblă mai drept și ologul, Speranță primește orfanul, Văduva și caloianul. BORIS MARIAN