Cea mai frumoasă
Urmașilor mei, urmași,
mult viitor uriași,
limbile cresc doar noaptea,
ca turturele, Safta,
las pe Budai în pace,
nu ester Budha, e Nace,
câte cusururi ai,
coasă-le, ce mai stai?
Vin zburătorii din cursă,
warte ich eine Nurse,
Dâmbovița nu e dulce,
cum nici tâmpul nu se duce,
ba e bou, ba e vițel,
repetent e-un nepoțel,
poartă cofa drept pe ceafă,
fata noastră zisă Sappho,
nu mă duc, picior de plai
n-am văzut de ai și ai,
îl pândesc doar pe Manole
să îl bat cas la fasole,
cum putu să înzidească
o frumoasă prea zeiască?
Na paftale, fată mare,
că ai sânul mic și tare,
sara umblu eu pe deal,
un mormânt era, de cal,
iart deasupra lui creștea
o florică, necheza,
ne-nvârtim într-un trecut
dar rondelele s-au rupt,
sufletul, sufletul, iar te repeți,
bine ai face patru băieți,
ia tot pământul, du-l unde vrei ,
azi ne hrănim cu esență de tei,
lasă portița, pune un drug,
poate o ușă și-un buiandrug,
omul ce trece încet peste drum,
știe și contul și pinul din prun,
nu-ți voi lăsa nemica, nepoate,
tu ai fumat narcotice, toate,
iar codrii nu mai sunt chiar de brazi,
poate genetic sunt rude c-un praz,
plumb și plutoniu și nori cam ciudați
cad peste pruncii ce nu vor fi tați,
nu știi parola, degeaba ai chei,
strigă și tu la jăndari, bre, ok.
Jocul secund s-a făcut deal,
mori cam devreme de-ntrebi, ce-ș copil?
La Isarlâk nici pe gratis nu mergi,
că autobuzul căzu în Bucegi.
Șterge cu sânii feretrele mari
de la palatul de parlamentari,
Amărăciune se-nsoară și el
cu o amărâtă, milionu-i la el,
lasă mistrețul să guste din prinț,
are proteză, și-l scoate din minți,
iubirea-i leoacă, dar nu spune pis,
a închiriat-o un om mai închis,
lumină, lumină cere o gheată,
bezna se lasă, mahmură, înceată.
BMM
Urmașilor mei, urmași,
mult viitor uriași,
limbile cresc doar noaptea,
ca turturele, Safta,
las pe Budai în pace,
nu ester Budha, e Nace,
câte cusururi ai,
coasă-le, ce mai stai?
Vin zburătorii din cursă,
warte ich eine Nurse,
Dâmbovița nu e dulce,
cum nici tâmpul nu se duce,
ba e bou, ba e vițel,
repetent e-un nepoțel,
poartă cofa drept pe ceafă,
fata noastră zisă Sappho,
nu mă duc, picior de plai
n-am văzut de ai și ai,
îl pândesc doar pe Manole
să îl bat cas la fasole,
cum putu să înzidească
o frumoasă prea zeiască?
Na paftale, fată mare,
că ai sânul mic și tare,
sara umblu eu pe deal,
un mormânt era, de cal,
iart deasupra lui creștea
o florică, necheza,
ne-nvârtim într-un trecut
dar rondelele s-au rupt,
sufletul, sufletul, iar te repeți,
bine ai face patru băieți,
ia tot pământul, du-l unde vrei ,
azi ne hrănim cu esență de tei,
lasă portița, pune un drug,
poate o ușă și-un buiandrug,
omul ce trece încet peste drum,
știe și contul și pinul din prun,
nu-ți voi lăsa nemica, nepoate,
tu ai fumat narcotice, toate,
iar codrii nu mai sunt chiar de brazi,
poate genetic sunt rude c-un praz,
plumb și plutoniu și nori cam ciudați
cad peste pruncii ce nu vor fi tați,
nu știi parola, degeaba ai chei,
strigă și tu la jăndari, bre, ok.
Jocul secund s-a făcut deal,
mori cam devreme de-ntrebi, ce-ș copil?
La Isarlâk nici pe gratis nu mergi,
că autobuzul căzu în Bucegi.
Șterge cu sânii feretrele mari
de la palatul de parlamentari,
Amărăciune se-nsoară și el
cu o amărâtă, milionu-i la el,
lasă mistrețul să guste din prinț,
are proteză, și-l scoate din minți,
iubirea-i leoacă, dar nu spune pis,
a închiriat-o un om mai închis,
lumină, lumină cere o gheată,
bezna se lasă, mahmură, înceată.
BMM
Cea mai frumoasă
Urmașilor mei, urmași,
mult viitor uriași,
limbile cresc doar noaptea,
ca turturele, Safta,
las pe Budai în pace,
nu ester Budha, e Nace,
câte cusururi ai,
coasă-le, ce mai stai?
Vin zburătorii din cursă,
warte ich eine Nurse,
Dâmbovița nu e dulce,
cum nici tâmpul nu se duce,
ba e bou, ba e vițel,
repetent e-un nepoțel,
poartă cofa drept pe ceafă,
fata noastră zisă Sappho,
nu mă duc, picior de plai
n-am văzut de ai și ai,
îl pândesc doar pe Manole
să îl bat cas la fasole,
cum putu să înzidească
o frumoasă prea zeiască?
Na paftale, fată mare,
că ai sânul mic și tare,
sara umblu eu pe deal,
un mormânt era, de cal,
iart deasupra lui creștea
o florică, necheza,
ne-nvârtim într-un trecut
dar rondelele s-au rupt,
sufletul, sufletul, iar te repeți,
bine ai face patru băieți,
ia tot pământul, du-l unde vrei ,
azi ne hrănim cu esență de tei,
lasă portița, pune un drug,
poate o ușă și-un buiandrug,
omul ce trece încet peste drum,
știe și contul și pinul din prun,
nu-ți voi lăsa nemica, nepoate,
tu ai fumat narcotice, toate,
iar codrii nu mai sunt chiar de brazi,
poate genetic sunt rude c-un praz,
plumb și plutoniu și nori cam ciudați
cad peste pruncii ce nu vor fi tați,
nu știi parola, degeaba ai chei,
strigă și tu la jăndari, bre, ok.
Jocul secund s-a făcut deal,
mori cam devreme de-ntrebi, ce-ș copil?
La Isarlâk nici pe gratis nu mergi,
că autobuzul căzu în Bucegi.
Șterge cu sânii feretrele mari
de la palatul de parlamentari,
Amărăciune se-nsoară și el
cu o amărâtă, milionu-i la el,
lasă mistrețul să guste din prinț,
are proteză, și-l scoate din minți,
iubirea-i leoacă, dar nu spune pis,
a închiriat-o un om mai închis,
lumină, lumină cere o gheată,
bezna se lasă, mahmură, înceată.
BMM